Pagini

miercuri, 30 mai 2018

Există întotdeauna timp

Mă uitam astăzi printre niște lucruri care mi-au adus aminte de vremurile trecute din viața mea și mi-am dat seama că fiecare lucru se trăiește la vremea lui. Am devenit nostalgică amintindu-mi de anumite momente, mi s-a făcut dor de vechile prietenii și de toate lucrurile frumoase pe care le-am trăit alături de niște persoane. Acum au rămas numai amintirile acelor vremuri care nu se vor mai întoarce în același fel niciodată, dar le păstrez cu drag în inima mea și zâmbesc fiindcă am avut în viața mea parte de oameni frumoși, de multe râsete cu lacrimi și de amintiri la care zâmbesc când mă gândesc. Mi-am dat seama că pe măsură ce un om îmbătrânește începe să trăiască din amintiri, fie ele bune sau rele. Am văzut oameni pe care amintirile îi macină cumplit și încă se mai consumă pentru ele, dar în același timp am văzut oameni care zâmbesc la gândul vremurilor trecute. Sunt lucruri pe care nu le mai putem repeta, oricât de mult am încerca. Nu ne mai putem reîntoarce pe holurile școlilor unde am studiat, numai cu ghiozdanul în spate și singura noastră grijă să fie să încercăm să rămânem treji la prima oră care întotdeauna era cea mai grea(cel puțin pentru mine). Acum vremurile s-au schimbat pentru fiecare dintre noi și avem griji mai mari, gânduri mai multe..

Mi-am mai dat seama că nu trebuie să lăsăm ca micile neplăceri ale vieții, pe care toți le avem, să ne fure din bucuria fiecărei zile. Viața trece foarte repede și pentru mulți ea este foarte fulgerătoare. Să încercăm să trăim frumos fiecare clipă, să nu ne distrugem singuri acest dar minunat numit VIAȚĂ prin alegeri necugetate care ne pot costa scump. Să ne bucurăm încă de fiecare zi, să luăm provocările zilnice din viață ca pe niște munți pe care îi putem escalada pas cu pas, nu dintr-o dată. Să nu ne grăbim. Avem destul timp pentru toate, așa că haideți să nu fim tot timpul pe fugă.
Fiecare lucru își are timpul lui, așa că haideți să ne bucurăm de ce ni se oferă astăzi și să nu mai suspinăm după ce am avut. Să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, să ne încărcăm bateriile zilnic din El. Am observat că atunci când trece mai mult timp în care am neglijat relația mea cu El devin mai slabă în fața provocărilor vieții, însă atunci când petrec mai mult timp cu El totul devine mai ușor și muntele nu mai mi se pare atât de greu de urcat.

Există întotdeauna un timp să zâmbim, să devenim mai buni, să privim spre Cer și să fim recunoscători pentru darul vieții. În durere și în lipsuri putem găsi mângâiere tot la EL. Haideți să ne facem timp astăzi pentru Dumnezeu.

Imagine: Pinterest

miercuri, 28 februarie 2018

Sfaturile mele pentru o viață mai bună

Am zăbovit puțin în fața calculatorului, gândindu-mă despre ce subiect să scriu astăzi. De-a lungul acestui blog am abordat tot felul de subiecte, însă m-am gândit că aș putea să mai scriu și despre lucruri pe care nu le-am abordat până acum. Voi încerca să vă încurajez în rândurile de mai jos cu exemple personale să trăiți o viață echilibrată, mai sănătoasă trup/minte/suflet.

1. Marea noastră problemă- stresul
La mine e o mare problemă, de multe ori. Când sunt stresată nu sufăr numai eu și gândurile mele, ci și organismul mă alertează că nu îi place ceea ce fac. Atunci când sunt stresată sau emoțonată, stomacul meu simte și el odată cu mine. De aici pleacă dureri atât de mari încât de multe ori îmi taie respirația și mă ține zile la rând această tulburare digestivă. În perioadele când mă consum prea mult pentru unele lucruri, care oricum se rezolvă toate și trec, stomacul meu suferă odată cu mine. Am fost la medic, am umat tratamente, dar singurul medicament eficient în acest caz pentru mine ar fi să nu mă mai stresez. Pe lângă că păcătuiesc, îngrijorându-mă pentru lucruri pe care aș putea să le încredințez în mâna Lui și să stau liniștită, mă mai și îmbolnăvesc trupește. Ultima dată când am avut crize serioase de durere mi-am făcut promisiunea că voi încerca să mă liniștesc și să las deoparte toate gândurile negre, punându-mi toată încrederea în Dumnezeu. De multe ori ne îmbolnăvim singuri, consumându-ne pentru lucruri care oricum se rezolvă. Tu ce schimbare trebuie să faci?

2. Cumpărăm prea multe, consumăm prea puțin.
Este clar că suntem o societate de consum. Suntem bombardați zilnic în reclame la TV, pe internet, de la persoanele pe care le urmărim pe Facebook și Instagram să cumpărăm. Apar zilnic noi produse revoluționare pe piață care ne promit marea cu sarea, iar noi vrem să la încercăm. Chiar și la mine am văzut de multe ori această dorință nebună de a avea cât mai multe lucruri, de a cumpăra tot ce mi se pare că aș avea nevoie. Și uite așa dăm căruțe de bani pe lucruri pe care nu le vom folosi deloc sau poate numai de câteva ori. Nouă, femeilor, ne place să avem 10 fonduri de ten, 20 de creme de față și încă câteva chestii care stau șifonate-n dulap ”că nu am apucat să le apucăm”. Când m-am gândit serios la treaba asta, mi-am dat seama că avem în dulap chestii pe care le aruncăm la gunoi. Nu e oare îndeajuns un singur fond de ten? Sau poate avem noi prea multe fețe. Și ce facem cu atâtea creme, loțiuni de corp? Stau în dulap și expiră acolo, din nefericire. Eu am luat hotărârea că îmi ajunge un fond de ten, o cremă de față și să nu îmi mai cumpăr alt produs până ce nu mi s-a terminat cel de dinaintea lui. Ma bine să dăm banii pe lucruri pe care le vom folosi de mai multe ori sau să îi punem deoparte decât să îi aruncăm pe chestii pe care oricum nu prea le vom folosi. Bineînțeles, fiecare avem pasiunile noastre pentru anumite lucruri, dar să trăim cu picioarele pe pământ. Banii nu cresc în copaci. Să cumpărăm cu înțelepciune și chibzuință! Cineva a muncit greu pentru fiecare bănuț.

3. Un stil de viață mai sănătos. Să ne străduim pentru asta sau zicem că e numai un moft?
Dacă mai demult era firesc și absolut normal că mâncam mâncare sănătoasă, făcută în casă cu ingrediente făcute sau crescute de ai noștri, acum abia reușim să citim pe silabe ingredientele găsite pe eticheta mâncării ce o cumpărăm. Este clar- nu mai prea știm ce mâncăm. Găsim de toate în supermarket, de la semi-preparate pe care le introduci în cuptorul cu microunde si bang, pizza e gata; la diferite alimente, mai mult sau mai puțin sănătoase. Dacă pe vremea părinților noștri mâncarea era aproape toată organică, noi am ajuns să plătim de câteva ori mai mult pentru alimentele ca fiind organice. Mi se pare nedrept că am ajuns să plătim mult pentru mâncarea sănătoasă și că suntem bombardați la fiecare raft al magazinelor de chestii nesănătoase pe care le cumpărăm și le și mâncăm. Sunt adepta unui stil de viață echilibrat, încerc să mă feresc de unele alimente și consider că e bine ca fiecare dintre noi să fim conștienți că trebuie să avem grijă de trupurile noastre, fiindcă vom mai rămâne în ele zeci de ani și nu merită să le degradăm cu toate prostiile pe care le găsim. Să facem alegeri înțelepte și aici, să preferăm o mâncare gătită în casă în locul unui meniu la Mc.

4. Prea puțin timp pentru a fi răi, neiertători și a ne gândi la trecut.
Adevărul este că viața noastră este foarte scurtă. Avem impresia de multe ori că vom mai trăi mult timp aici pe pământ, dar nu știm niciodată cine e următorul despre care auzim că a murit. Suntem responsabili pentru viața pe care ne-o facem, pentru greșelile pe care le vom plăti și pentru cât timp e-am făcut pentru Dumnezeu. E trist că trec ani din viața noastră în care am ținut amărăciune în suflet pentru nimicuri, că ne-am consumat sufletește pentru lucruri de mică valoare și că ne găsim la o vârstă când nu găsim nicio plăcere în viața pe care am trăit-o. Au fost ani în care nu am vorbit cu o persoană, ore când ne-am certat cu cei dragi, multe apusuri ce au trecut peste mânia noastră. E adevărat că unii oameni vin și pleacă din viața noastră, că nu mai avem aceiași prieteni de acum câțiva ani, dar cum ne-am despărțit de acel prieten? Cu ură sau cu pace? Chiar dacă o persoană ne-a trădat sau dezamăgit, nu țineți ură pentru ea. Eliberați-vă de sentimente negative, căci tot vouă vă fac rău. Ceea ce contează acum pentru fiecare este prezentul și direcția în care ne îndreptăm de acum încolo. Eu vreau să mă îndrept spre dragoste, amintiri plăcute și o viață pe care mi-am făcut-o frumoasă. Tu?

Ar mai fi multe de spus despre multe lucruri, dar astăzi mă opresc aici. Sper să vă fie de folos ce am scris aici și să medităm la viața noastră, să ne gândim ce putem schimba la ea ca să o facem mai frumoasă si mai bună. :)


Imagine: Pinterest

marți, 23 ianuarie 2018

Învățând să iubesc

Uneori în viață sunt perioade când lucrurile sunt line și pot trece luni întregi fără să se întâmple nimic semnificativ, viața desfășurându-se normal și fără prea multe lucruri de zis. Alteori suntem în mijlocul unor perioade solicitante, fie ele de ordin fizic, emoțional sau spiritual. Nu știu în care perioadă te regăsești tu, dacă ești pe ape line sau dacă ai impresia că te scufunzi într-un abis și nu e nimeni în jurul tău să te ajute. Eu sunt în mijlocul unei perioade line, în care apele învolburate sunt departe de mine și eu le privesc de pe malul umezit în care se amestecă pietrișul cu nisipul fin. Astăzi, de exemplu, am ieșit la o plimbare cu soțul meu chiar pe malul râului Mureș într-un loc mai retras, unde ne-am plimbat vreme îndelungată și am inspirat aerul rece. M-a învățat cum să arunc cu piatra astfel încât să facă ”salturi” în apă, ne-am clătit mâinile mânjite de noroi de la atâta căutat după pietrele potrivite în apa rece ca gheața și am avut un timp liniștit și frumos împreună.
Îmi dau seama tot mai mult pe zi ce trece că dragostea este o lecție din care trebuie să învăț în fiecare zi câte puțin, că dragostea este un dar, dar nu un cadou pe care îl desfac și apoi îl am așa pentru totdeauna. Nu! Din contră, dragostea este un dar de care trebuie să am grijă, pe care trebuie să-l îngrijesc. Orice urmă de neglijență, răutate și indiferență afectează calitatea acestui dar.

Toată viața așteptăm să ne întâlnim sufletul pereche și unii dintre noi facem eforturi mari în ce privește pre-întâmpinarea lui(mă refer la faptul că ne punem deoparte trup și suflet pentru asta), dar adevărata aventură începe odată ce l-ai întâlnit. Abia atunci vei învăța ce înseamnă cu adevărat să pui în aplicare ceea ce credeai că e ok să faci ca să meargă relația. Când te gândești că îți vei petrece restul zilelor alături de acea persoană, trebuie să iei serios în considerare felul în care îl/o tratezi. Dragostea se clădește zilnic din gesturi mici, alteori mari. Din dorința de a căuta binelui celuilalt. Din a-ți mușca limba când știi că ceea ce ai putea spune ar răni îngrozitor persoana pe care ai tu ai ales-o să îți fie alături toată viața.

Iubesc viața ce o am acum. Îmi place să fiu căsătorită. Privesc la omul de lângă mine și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că El a știut mai bine. Mă străduiesc să fiu o soție bună, deși am slăbiciuni și mici lucruri ce trebuie corectate. Suntem fericiți unul cu celălalt și cred că asta e cel mai important. Să privești la partenerul tău de viață și să te simți fericit că face parte din viața ta, să fie cel mai bun prieten al tău. La urma urmei, e persoana cu care vei petrece cel mai mult timp din viața ta. De ce nu ți l-ai face cel mai bun prieten atunci? Căsnicia este o călătorie ce durează toată viața. Putem merge doar înainte și ține de noi dacă vrem să facem din ea o călătorie frumoasă sau una de coșmar. Tu ce fel de soț/soție ești?


Imagine: Pinterest

miercuri, 1 noiembrie 2017

Gânduri la început de Noiembrie

Mă bucură atunci când aud despre triumful iubirii, chiar și atunci când este mai accesibil și ușor să dai la o parte lucrurile bune care ai fost învățat. Mă face să zâmbesc când văd că, într-o lume plină de ură, dezbinare și de valori întoarse pe dos, mai sunt câțiva oameni, nu mulți, care reușesc să plutească deasupra norului poluat de cei care încearcă să schimbe niște lucruri stabilite de Dumnezeu cu mult timp în urmă.
Trăim într-o lume în care se încearcă să se obțină totul cu ușurință, în care nu mai trebuie să aștepți după un lucru fiindcă răbdarea nu mai este considerată o virtute. Într-o lume care se vrea modernistă, dar care merge din rău în mai rău. Suntem obișnuiți să ne folosim de oameni la fel cum ne folosim și de lucruri. Suntem nerăbdători, nu mai avem răbdare unul după celălalt. Preferăm să zbierăm unul la celălalt decât să rezolvăm neînțelegerile cu înțelepciune și calm. Ne mirăm când auzim despre cineva că a reușit să-și păstreze integritatea într-o afacere sau într-o relație. ”Serios, chiar a reușit asta? Mă miră că a putut ajunge acolo fără să...”
Luăm lucrurile de-a gata și am uitat să mai șoptim un mulțumesc către Cer pentru că astăzi pe pleoapele noastre a strălucit lumina soarelui și nu întunericul din interiorul unui sicriu. Dar considerăm că totul ne aparține și nu trebuie să fim recunoscători pentru nimic.

Știu că lumea este într-o continuă schimbare, că am avansat în știință și poate că vom mai descoperi alte planete și corpuri cerești de care nu s-a știut nimic până acum. Dar suntem oameni- nu suntem eterni. Ne trăim viața într-un mod efemer, de parcă nu vom da niciodată socoteală pentru nimic. Putem face orice, oricând, oricât... e viața noastră și punct. Ce contează dacă lăsăm lacrimile părinților curgând pe obrajii lor în spatele nostru? Ce contează dacă rănim inimi și trupuri? Ce contează că rănim cu vorbele noastre? Nu mai ne place să fim responsabili pentru faptele și vorbele noastre. Poate sunt eu mai naivă, dar mie îmi place să cred că trăiesc într-o lume în care mai există bunătate între noi, iubire în inimi pentru ceilalți și înfrânare de la lucruri care mai târziu ne-ar putea fi fatale.

Mă bucură când văd doi oameni că se iubesc. Îi văd cum se țin de mână și nu e nevoie de altceva, dar în privirea lor citesc acea liniște care nu îți poate fi dată de altceva, numai de iubire. Zâmbesc când văd oameni care au milă pentru semenul lor. Știu că sunt situații și povestiri, dar mai sunt și oameni cu adevărat vrednici de milă spre care trebuie să ne aplecăm. Bunătatea, ceea ce face farmecul oricui. E atât de ușor să ținem de părerile noastre, de drepturile noastre. ”Dar mi-a greșit, dom'le!” Și totuși, suntem chemați să iertăm. Poate că de multe ori suntem îndreptățiți în a nu ierta pe cineva care ne-a greșit, dar chiar nu merită să trăim cu inima îngreunată din cauza cuiva care ne-a greșit. Iartă și mergi mai departe. Nu înseamnă că uiți și că va mai fi ca înainte, înseamnă că tu ai ales să ierți fiindcă nu vrei să ții amărăciune în inima ta. Iertarea. Ce greu este uneori să o punem în practică !
Nu suntem perfecți niciunul de aici, dar ce bine că avem un Dumnezeu care ne ajută să ne îmbunătățim în fiecare zi. Eu zic că această călătorie a creștinului este una palpitantă, frumoasă, cu trăiri extraordinare pe care nu le poți simți niciunde altundeva. Viața cu Dumnezeu este o aventură nesfârșită prin care descoperim în noi înșine lucruri de care nu știam că suntem în stare să le simțim sau să le facem.


luni, 2 octombrie 2017

Ziua nunții noastre

A trecut atât de mult timp de când nu am mai scris încât am impresia că mi-a ieșit din mână lucrul pe care altădată îl făceam cu atâta ușurință și bucurie. Viața mea s-a schimbat atât de mult în ultimii ani, am trecut prin multe întâmplări, iar cea mai plăcută și minunată dintre ele a fost cea cu numele Corneliu. :)
Da, m-am căsătorit. În toți anii aceștia de așteptare și de nenumărate articole pe blog despre importanța așteptării și a binecuvântării de a-ți întâlni într-o zi perechea potrivită, iată-mă că am ajuns și eu să gust din bunătățile pe care Dumnezeu le-a avut puse deoparte pentru mine.
M-am căsătorit cu omul pe care îl iubesc atât de mult, încât nici măcar nu-mi găsesc cuvinte ca să descriu asta. M-am căsătorit cu omul pe care îl văd alături de mine și când sunt tânără și frumoasă, dar și când frumusețea exterioară îmi va apune de pe chip, iar atunci va trebui să vadă dincolo de ce i-a izbit privirea. Ne îndrăgostim de suflet, dar și de chip. Ne place zâmbetul persoanei ce o iubim și îi adorăm ochii ce ni se par dulci. Ne plac gropițele din obraji sau felul în care își mușcă buzele când se gândește la ceva. Iubim tot la cineva. Iubim chiar și imperfecțiunile, care ajung să ni se pară perfecte.

Ziua în care am spus DA a fost așteptată cu mare emoție și totodată cu temeri că se pot întâmpla mici incidente, ca la oricare altă nuntă. Am hotărât cu câteva zile înainte să nu las nimic să îmi strice cea mai frumoasă zi din viața mea, mi-am propus să zâmbesc mult și să fie un zâmbet autentic. Am vrut să savurez fiecare moment și să mă bucur de ziua noastră specială. M-am rugat chiar ca Dumnezeu să așeze lucrurile frumos și în ordine, cum Îi place Lui. Și... așa a și făcut. Am simțit cum mâna Lui călăuzea fiecare clipă, cu toate că nu a fost totul perfect. Dar parcă deasupra plutea sentimentul că El este peste tot și că Lui nu Îi iese din mână nimic. Mi-a plăcut să îmi imaginez că pe un scaun stătea Isus și privea spre noi, zâmbind. Că Se bucura pentru noi.

Mi-au plăcut cuvintele păstorului, care ne-a spus că noi suntem aceia care decidem ce introducem în butoiul căsniciei noastre: poate fi numai miere sau pot fi și mizerii. Însă numai noi doi putem decide prin atitudini, vorbe și fapte ce vom introduce în butoiul căsniciei noastre. Nu e nimeni responsabil de mersul căsniciei noastre, ci noi singuri. TU ești acela care decizi dacă vrei să ai binecuvântare sau blestem. Dumnezeu vă va binecuvânta dacă voi veți dori asta.. prin fapte, bineînțeles. Dumnezeu oferă binecuvântarea Lui, dar noi trebuie să o primim printr-o ascultare sfântă de El. Când ne vine să țipăm, să alegem mai degrabă să vorbim cu calm. Când avem chef de ceartă, mai degrabă să ne mușcăm limba. Și să semănăm cu iubire pentru partenerul nostru de viață. Căsnicia este un legământ pe viață făcut în fața oamenilor, dar cel mai important, făcut în fața lui Dumnezeu.

Cred că Dumnezeu m-a binecuvântat cu un bărbat minunat, de la care am multe de învățat, care are o inimă mare cât marea, care mă iubește. Iubirea nu este adevărată sau nu. Iubirea este. :)