Pagini

duminică, 27 februarie 2011

Poluarea nu dispare peste noapte

Un baiat se plimba pe o carare dintr-o padure,intr-o zi de mai.Totul era verde si inflorit,precum ne asteptam toti.Nu era niciun nor pe cer,iar soarele parca zambea padurii cu un zambet lucios si plin de incredere.Pasarelele ciripeau,greierasii sareau ca si cand vroiau sa vada ce frumoasa-i padurea,si sa se simta si ei inalti si impunatori ca oamenii.
Acel baiat era si el fericit si minunat de toata frumusetea naturii.Nu credea ca in acel frumos se ascunde un urat,o umbra de supravietuire continuua si apasatoare asupra intregii paduri.
Totusi,tot mergand baiatul prin padure observa ceva.Parca iarba nu mai era chiar atat de verde,soarele nu mai zambea la fel,cat si ciripitul pasarelelor parca nu se mai auzea,iar greierasii fugeau de oameni.
Deodata,in fata baiatului aparu un peisaj sumbru,melancolic de-ti venea sa plangi.
-Unde disparuse toata frumusetea ce impodobea padurea?se intreba baiataul,cu un glas mirat.
Dintr-un brad pe jumatate uscat,iesi o bufnita ce spuse:
-Padurea se lupta din greu poluarea,cu toate gunoaiele aruncate de voi si parca nici lui Greenpeace nu ii mai pasa de noi!iar apoi bufnita zbura in vazduh.
Auzind asta,baiatul ramase socat de copacii taiati,de iarba ingalbenita si de izvorul secat.
-Nu pot sa cred asta!exclama baiatul.
-Ar trebui sa stii,zise o vrabioara trista,ca in toata splendoarea acestei paduri se da o lupta continua pentru viata,copacii sunt verzi,dar insetati,soarele zambeste,dar pe la spate ne uraste.
-Si eu care credeam ca daca arunci o hartie pe jos nu-i mare lucru,acum inteleg cat de greu va este sa vedeti atata cruzime din partea noastra.Ne-am obisnuit asa de mult cu poluarea,incat ni se pare banal sa vedem paduri defrisate,gunoaie pe jos si multe altele.zise baiatul dezamgit si rusinat.
-In sfarsit ti-a venit mintea la cap!exaclama vrabioara.
Si dintr-o data,padurea se inverzi si se infrumuseta,parca era desprisa dintr-un colt de rai.
-Pacat insa ca in lumea reala poluarea nu dispare peste noapte,atunci cand iti dai seama cu adevarat de greseala fatala ce o comiti cand cosul de gunoi e la 10 metri de tine,iar tie ti-e greu sa stai cu gunoiul in mansa,asa ca-l arunci pe jos.zise baiatul.
Cam asa se intampla in zilele noastre.Poluarea nu dispare peste noapte,iar consecintele acesteia sunt grave.Dar noi fiind comozi si egoisti,ne gandim doar cum sa ne fie noua comod si bine.
Cu natura...ce-o fi,o fi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu