Pagini

miercuri, 25 mai 2011

Când văd cerul

Când văd cerul în splendoarea sa mă face să visez la ceva mai bun decât ce există pe pământ,mă face să sper la un vis pe care nu-l pot atinge decât cu inima şi cu imaginaţia,un vis ce trăieşte doar în mine.Este ceva ce doar visătorii pot explica,e ceva ce îşi imaginează fiecare care caută ceva mai mult decaât ceea ce are.Nu caută o vilă sau o destinaţie luxoasă pe o insulă pustie în acel vis.Persoana aceea,care sunt eu,caută întâmplări,minuni,zâmbete,viaţă fericită,dar nu de ordin pământesc.Nu se prea poate explica în cuvinte,este ceva ce aparţine mai mult de inima mea,ceva ce stă lipit de ea şi nu vrea să plece pe acest blog cu aşa uşurinţă.
Când m-am uitat la stele în seara asta am încercat să ghicesc constelaţiile,însă din păcate nu le cunosc.În stele L-am văzut pe Isus zâmbindu-mi şi mi-a zis:"Toate visele tale sunt şi ale Mele,Eu sunt Acela care ţi le poate îndeplini,şi să fii sigură că unele se vor împlini."
...de aceea îmi place să privesc cerul,mai ales noaptea!Pentru că pot să vorbesc cu El,prin stele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu