Pagini

sâmbătă, 14 mai 2011

Conversaţie cu un suflet imaginar

-Fiindu-mi frica de infinit am fugit.....departe.

Asa incepu povestea acelei fete tandre ce dorea sa-mi imbratiseze sufletul,intr-un mod ciudat asa cum niciodata nu am mai fost imbratisata sufleteste,poate pentru ca niciodata nu am fost imbratisata sufleteste.

-Am plecat pe un taram nou,numit Dragoste!Sunt atat de fericita acum ca am fugit de acel infinit urat si putred pentru sufletul meu sensibilizat de cei ce imi aratau in fiecare zi dragostea prin faptul ca imi zambeau.Un zambet!Atata a fost de ajuns ca sa-mi dau seama ca mergeam spre Infinitul Durerii,denumit de catre inima mea si Barfa,Minciuna,Curvie,Ura,Vrajitorie,Teama,Nebunie,Fatarnicie.Insa am ajuns sa-l denumesc Infinitul Durerii pentru a scurta sirul lung de cuvinte ce-mi apasau sufletul.

Am fost uimita sa aflu acest lucru tocmai de le EA!EA care avea masteratul si doctoratul in toate acestea pacate urate si de care fugea toata lumea,pana si eu.Cine eram eu ca sa fug de ea?Poate ca avea nevoie de ajutor,si uite ca o respinsesem intr-un mod elegant si decent.
Ce fata eram si eu care intotdeauna ma laudam ca eu o sa ajut tinerele inimi zdrobite,cand defapt si inima mea trebuia ajutata de altcineva cu aceeasi dorinta de ajutor ca a mea,doar ca nu o facea pentru ca si aceea inima avea nevoie de ajutor,si tot asa!
Cat de prostuti mai putem fii cateodata....

-Eu care fusesem tot timpul alungata de catre societate,eram parca proscrisa de tineri,tinere.Eram urata si nu stiam de ce.Oare ce le facusem tuturora?Nu reuseam sa imi dau seama de ce eram asa pentru ca eram ingropata in pacat si mi se parea ca este OK tot ceea ce nu era OK.
Intr-o zi mergand pe Calea Vietii am intalnit pe Cineva care avea mainile strapunse de piroane.L-am intrebat:"Ce-i cu mainile Tale,mai Nene?".Privirea Sa mi-a strapuns sufletul si lacrimi imi siroiau pe obrazul asprit de ura,lacrimi ce-mi catifelau obrazul asprit.
"Sunt Cel ce am murit pentru tine,din dragoste am murit!",si mi-a zambit atat de senin,atat de bland,incat cuvintele acelea nu existau pentru a descrie ce zambet fermecator avea!Un zambet celest!
Si a plecat!O privire,un zambet!Deodata,in fata mea s-au infatisat toate pacatele pe care le-am amintit mai sus si m-au strans de gat asa de tare incat am lesinat.Si m-am trezit.
Am avut un vis despre ceea ce eram de fapt,caci nu mai eram un cine,eram o ceea.O creatura hidoasa si pacatoasa,nu un om normal.
Din ziua aceea,viata mea s-a schimbat!De-atunci sunt un suflet nou,un suflet pentru Cristos!

Aceea a fost discutia mea cu un suflet fericit,probabil primul pe care l-am intalnit anul acesta.
Si e unul imaginar....:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu