Pagini

marți, 17 mai 2011

Domnişoara de la fereastră

Se aşeză frumos pe un fotoliu acoperit de o cuvertură albă,o domnişoară blondă îmbrăcată într-o rochiţă neagră puţin mai sus de genunchi,cu ciorapi de damă şi nişte pantofi tot negri.Avea bine-cunoscuta coafură bob,cu părul după urechi pentru a-i da un aer mai dur.Se puse în poziţia genunchi peste genunchi,iar în mână avea o ceaşcă de ceai de tei îndulcit cu miere,preferatul ei.
Pe aceasta domnişoară,în vârstă de 19 ani o cheamă Juliette şi locuieşte în Paris.Îşi aşează galeş fotoliul către geam şi încearcă să zărească Turnul Eiffel,simbolul Franţei.Din păcate Juliette reuşeşte să zărească doar vârful acestuia,însă blocurile sunt cu sutele.Oftează adânc şi pleaca dezamagită spre bucătărie spre a-şi umple ceaşca cu ceai,din nou.
Merge din nou la fereastră,iar printre perdeaua transparentă de mătase zăreşte două mâini ce par a o saluta.Se apleacă pe fereastră,iar peste drum de ea,în celălalt bloc vede un bărbat ce o salută în stil parizian,transmiţându-i mulţi bisous.Ea se înroşeşte,şi timid îl salută şi ea cu mâna ei fină.El îi zâmbeşte scurt  şi îi face semn să iasă afară.
Nedumerită de gestul acestuia iese totuşi să cunoască pe misteriosul tânăr ce îi transmise bisous.
În faţa blocului,un tânăr de 25 ani,cu o scrisoare în mână şi un trandafir în cealaltă zâmbeşte fermecător.Avea cam 1,90 m,era mai roşcovan şi avea ochi albaştri,iar zâmbetul său îi evidenţia o strungă drăguţă.Era un londonez ce se stabilise în Paris nu de mult timp.
-De mult timp te-am remarcat de la fereastra ta,unde în fiecare zi priveai în gol către cer,mă aşteptai cumva?,îi zise Anthony lui Juliette,zâmbind în felul său unic şi privind în jos,parcă timid.
-Păi,întradevăr îmi aşteptam prinţul,însă nu mă gândeam că ai putea fi tu,un londonez rece.Mă aşteptam la un parizian,italian.,îi replică Juliette acestuia cu o privire oacheşă,încântată de acest tânăr dulce.
-Deci mă aşteptai va să zică!Poate nu sunt un parizian cum îţi închipuiai tu,însă eu întotdeauna mi te-am imaginat o franţuzoaică.Sper că nu îmi vei refuza mica atenţie şi mă vei lăsa să te scot la o cină la un restaurant specific Oraşului Îndrăgostiţilor.,şi acesta îi trase din ochi fetei care înroşi până în vârful nasului.
-Nu aş putea să refuz un asemenea cavaler.
-Ei bine,am putea numi această întâlnire un dating,iar mai departe eu sper că vom ajunge până în faţa altarului.,spuse acesta îndrăzneţ.
-'Om trăi ş-om vedea!
-Mâine seară la opt vin să te iau,din faţa apartamentului cu numărul 19,care este de-asemenea şi numărul anilor tăi,prea-frumoasă Juliette.
-Ne vedem mâine atunci.
Şi terminându-şi fiecare frazele,Anthony îi luă mâna Juliettei şi i-o sărută lung după care plecă.
Fata încă în stare de şoc intră in apartament şi toată noaptea medită asupra rochiei pe care trebuie să o îmbrace şi asupra cărui machiaj să adopte.
Niciodată nu se gândi că îşi va găsi dragostea,chiar fără să o caute,căci în zilele noastre ştim cât de mult căutăm dragostea şi ni se pare că nu o găsim.
Şi cei doi se îndragostiră lulea,având o poveste de dragoste unică,acea pe care o găsim doar în filme şi în cărţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu