Pagini

duminică, 19 iunie 2011

Fata care culegea speranţe

O chema Elina.Nu îi plăcea să fie în centrul atenţiei,dar vroia să nu fie nici acea anonimă pe care nu o cunoaşte nici căţelul.În jurul ei se învârteau zilnic oameni ce păreau a fi fericiţi,a purta un zâmbet pe buze.Elina nu ştia dacă acei oameni poartă ceva autentic în ei,aşa că ea încerca să facă lumea să spere cu talentul ei,scrisul.Nu era prea apreciată,deoarece oamenii nu mai prea citesc,zicea ea,dar totuşi nu se dădea bătută.Sufletul ei dezvăluia o privire melancolică ce încercă să pătrundă în gândul omului,nu la faţa sa.Când cineva vorbea cu ea,privirea ei străpungea acel om,iar persoana nu mai putea să vorbească.Poate era şi puţin ciudată fiindcă nu era ca restul fetelor ce se aventurează toată ziua pe "străzile marelui oraş",şi nici nu căuta dragostea la băieţi.Nu avea nevoie să fie iubită de băieţi şi invidiată de fete.Această fată se plimba toată ziua cu un coşuleţ gol pe care vroia să-l umple cu speranţe pe care le căuta la cei ce păreau prea-fericiţi,doar că ajungea la concluzia că ea era mai fericită decât acei oameni care schiţează tot timpul un status:"Fericit/ă :X",chiar dacă plângea destul de des.Nu ştiu dacă această fată visătoare putea fi cuprinsă de cineva pentru că era de neînţeles.Încerca să trăiască într-o lume mai bună şi să nu ia aminte la toate ştirile rele pe care le auzea zilnic,şi era scârbită când vedea cum se distrau cei de-o vârstă cu ea.În inima ei se ruga să se schimbe cumva lumea,oferindu-se voluntară la această schimbare ce spera că se va produce odată.
La ora actuală,această fată încă culege speranţe cum poate.Dar coşuleţul ei este mai mult gol.Încă aşteaptă ca lumea să se mai schimbe,ca speranţele să înflorească pentru a fi culese,ca dragostea să izvorească din inimă şi nu din ochi,şi ca fiecare dintre noi să realizăm că în lume mai sunt oameni care aşteaptă....un ceva mai bun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu