Pagini

marți, 14 iunie 2011

Inimi împărţite,uşi încuiate

Deseori tindem să ne ascundem înăuntrul nostru şi să nu mai ieşim de acolo până nu se întâmplă o minune sau până vine Salvarea să ne scoată forţat.Suntem prinşi în veşnicul du-te-vino ce ne inundă inimile şi ne derutează harta minţii.Ne schimbăm câte puţin în fiecare zi şi încercăm să copiem toate vedetele ce par a avea succes,uitând cine suntem noi defapt.Cu cât copiem viaţa altuia mai mult,cu atât noi murin cât de puţin,fiindcă adevărata noastră faţa este îngropată sub sute de măşti ce ne izolează de noi înşine,aşa că se instalează melancolia ce ne-o provocăm singuri.Niciodată nu vom fi îndeajuns de buni pentru lume,dar Dumnezeu niciodată nu ne ve spune:"Nu eşti bun de nimic!",la fel cum lumea o face.El ne vede adevărata noastră faţa şi poate asambla puzzle-ul inimii noastre împărţite cu un gând.El nu vrea ca tu să fii Angelina Jolie sau Brad Pitt pentru că Dumnezeu te-a creat perfect,dar tu vrei să te distrugi.Încerci în fiecare zi să semeni cu ceilalţi,copiind stilul altora,când tu deja ai un stil.Descoperă-te pe tine însuţi şi nu te mai interesa de viaţa altuia,fiindcă viaţa ta e deja prea palpitantă ca să te mai ocupi şi de al lui X.Nu e nevoie ca să îţi împarţi inima şi să închizi uşa sufletului tău doar pentru că aşa au făcut şi alţii.Îndrăzneşte şi fii tu,doar aşa te vei putea simţi bine în pielea ta.Dacă ne-am uita toată viaţa la viaţa altora,ce s-ar alege de noi?Probabil am fi nişte morţi umblători...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu