Pagini

marți, 14 iunie 2011

Printre ruine

Mă plimb ca un suflet rătăcit printre ruinele a tot ceea ce era cândva o viaţă mai simplă,în care nu era nevoie să mă fardez ca să atrag atenţia puştanului de-acolo cu breton mai lung decât al meu şi nici să fac băbuţele geloase pe căţelul meu ce se aventura pe iarba verde de mai.Totul era mai simplu când puteai ieşi pe stradă în pijamale,nefiindu-ţi teamă că un grup de fete vor trece pe acolo,iar mâine vei fi bârfită peste hotare.Ce frumos era când puteai să vorbeşti cu prieteni faţă în faţă,şi nu mai aveai nevoie de mess ca să transmită mesajele.Îmi amintesc cum mergeam pe la vechi prieteni şi ne uitam peste poze.Pe atunci încă nu era facebook la modă,sau chiar nu exista.Aveam şi eu un jurnal unde să-mi aştern gândurile şi activităţile,deci nu mai era nevoie ca să postez pe facebook via iPhone sau Blackberry,ce fac şi cum sunt.Dacă te lăudai cu noua maşină sau poşeta de la LV nu mai vorbea nimeni cu tine,nu erai "cool".Acum cei mai mulţi caută pe aceia care posedă aceste bunuri,deci cei mai "bănoşi" au mulţi prieteni,dar oare sunt ei adevăraţi?Sau s-au cunoscut pe la un club de fiţe sau facebook,cel mai râvnit mod de socializare al tineretului.Încă continui să mă plimb printre ruine şi mai observ că cei mai mulţi dintre noi căutăm să fim ca starurile de la Hollywood,imitându-le proastele obiceiuri.Ne place să avem certificarea din partea omului că suntem cool-i,dar oare înlăuntrul nostru ce are de zis,dar Dumnezeu?Suntem buni pentru lume,dar pentru noi cum suntem?
Dărâmă toate ruinele din viaţa ta şi păşeşte înspre adevăratul TU,cu încredere şi credincioşie lasă-te de lume şi vino la El ca să te facă un crin printre spini şi o lumină în întuneric.N-ai vrea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu