Pagini

sâmbătă, 13 august 2011

Speranţa moare ultima

Dumnezeu a pus în fiecare din noi  speranţa.Uneori,deşi ştim că ar fi practic imposibil să se întâmple acel lucru,noi totuşi sperăm până în clipa morţii,indiferent dacă vom fi dezamăgiţi.Şi mie îmi place să sper,să visez şi să mă gândesc la viitor.Uneori privesc totul cu pesimism,dar alteori sunt mai optimistă şi asta îmi face bine.Parcă simţi o fericire viitoare,o emoţie şi un fior ciudat.Chiar dacă lucrurile merg prost,tu speră.Nu uita că orice rău va avea un sfârşit.Dacă greutatea pe care o duci este prea grea pentru umerii tăi,dă-I lui Dumnezeu o parte din ea.El ştie mai bine decât noi ce trebuie să se întâmple.Dacă îi vom da Lui toate grijile şi visele noastre,El le va lua cu grijă,le va analiza,iar apoi ne va pregăti un viitor strălucit.Chiar dacă acum nu înţelegi acel viitor strălucit,mai târziu o vei face.Când îi dăm lui Dumnezeu greutatea de pe umerii noştri,îi dăm toată apăsarea noastră.El se va ocupa de tot viitorul nostru,iar nouă nu ne va mai rămâne decât să sperăm în ceva mai bun.Cât de minunat este Domnul,El vrea ca să se ocupe de cele mai dificile probleme ale noastre,iar pe noi ne lasă doar să visăm.Uneori trebuie doar să gândim că vrem ceva,iar El ni-l dă.Doar că noi nu apreciem totdeauna ceea ce avem,iar atunci ne dorim tot mai mult.Pentru a fi înălţaţi de Dumnezeu trebuie ca să fim smeriţi.Un om fără vise,planuri,priorităţi este etichetat drept unul care n-are niciun scop în viaţă.Speranţa are rolul de a ne face mai optimişti.Prin optimism trecem cu zâmbetul pe buze prin valea umbrei morţii.Cu speranţa că totul va fi bine,mergem până la capăt.Cu speranţa că după moarte vine adevărata viaţă,suntem dispuşi să suferim împreună cu Cristos.Totul se face cu speranţa care nu va muri nici chiar în ultima clipă,pentru că sperăm că acea clipă nu va veni niciodată.Speranţa moare ultima.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu