Pagini

luni, 17 octombrie 2011

Dincolo de orizonturi

Viaţa ne joacă feste uneori.De cele mai multe ori suntem "păcăliţi" de ea,iar atunci devenim fără speranţă,deznădăjduiţi şi nu mai credem în ceva mai mult decât ceea ce vedem,acceptând modul acesta de viaţă,mulţumindu-ne cu o viaţă modernă şi fără stres.Renunţăm la luptă,iar visele sunt de mult uitate.Dumnezeu devine doar un "Doamne-ajută" şi ne vedem mai departe de drum,păşind cu neîncredere în viitor şi ruinând toate planurile Sale minunate pentru noi.Suntem obişnuiţi cu starea de adormire şi ne este lene sau poate frică să privim dincolo de real.Ni se pare că dincolo de orizonturi nu mai există nimic,iar dacă ar exista oricum ceva "nu e treaba noastră",şi oricum am devenit prea ocupaţi pentru adevăratele comori.
Da,suntem ocupaţi când e vorba să încercăm să ne îndrăgostim tot mai tare de Mirele nostru iubit,suntem prea obosiţi ca să mai alergăm şi ne-am săturat să vedem cum niciun vis nu pare a se împlini.Dar oare am încercat să-I încredinţem visele,dorinţele şi speranţele noastre Aceluia care poate face mai mult decât cerem sau gândim noi?Probabil credem că am făcut-o automat din moment ce mergem la biserică în fiecare duminică şi ştim rugăciunea "Tatăl nostru",dar de restul Îl lăsăm doar pe El să poarte de grijă.
Noi nu mai vrem să facem nimic,ci doar să aşteptăm mânioşi şi nemulţumiţi răspunsul lui Dumnezeu ce pare a întărzia.Ne-am întrebat vreodată dacă rugăciunea noastră măcar a ajuns la El,sau s-a pierdut undeva prin credinţa noastră leneşa ce a încetat a mai crede,şi s-a mulţumit cu ce i-a fost mai uşor?Dar cu siguranţă nu am uitat că Dumnezeu ne este dator să ne dea ce vrem noi,dar noi ne putem continua liniştiţi acelaşi stil de viaţă fără griji şi...fără vreun anume viitor.
Ochii noştri au mai uitat să privească dincolo de orizont,se mulţumesc doar să privească tot mai în jos,până ajung Jos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu