Pagini

luni, 10 octombrie 2011

Visele copilăriei

Încă de mici copii aveam multe,multe vise.Toate fetele visau la un Făt-Frumos,băieţii vroiau să fie nişte eroi neînfricaţi pentru prinţesele lor,iar părinţii zâmbeau şi lăsau o lacrimă pură să se prelingă pe obraz.Dar zilele s-au schimbat şi acum avem alte vise.Vrem să avem cât mai mulţi bani,să fim actori şi cântăreţi,iar visele noastre inocente sunt îngropate undeva în străfundurile sufletului,aşteptând să fie trezite într-o bună zi.
"Vleau să zbor!","Aş vlea ca plinţul meu să fie culazos",acestea erau doar câteva dintre visele cele mai cunoscute ale copilăriei.Mă întreb unde au dispărut?
Acum ne scuzăm că trăim într-o lumă rea şi crudă,dar oare atunci nu era tot la fel?De ce nu ne lăsam afectaţi de veştile rele,şi zâmbeam la vederea lunii pe cer?Acum totul a ajuns să ni se pară ceva "normal",o banalitate,nimic de luat în seamă.
Am uitat cine suntem şi vrem să fim tot mai sus,doar pentru că astfel se mesaje se promovează peste tot.Unde vă este sufletul pur şi neprihănit?Nu vă mai amintiţi cum juraţi că inima voastră nu va fi decât al lui Făt-Frumos şi a prinţesei voastre ce aşteaptă să fie salvată?De ce ne-am pierdut răbdarea şi entuziasmul pentru tot ce este frumos?
Poate unora li se pare mai frumoasă o viaţă de dependent,în care fumatul şi băutul este la ordinea zilei.Poate asta este o viaţă bună,fără gânduri prosteşti şi vise imposibile.
Dacă viaţa aceasta ţi se pare mai frumoasă şi lipsită de griji,eşti pe drumul "cel bun",dar dacă în tine este dorinţa după ceva mai curat,mai pur,atunci e timpul să redevii copilul acela cu ciocolată pe gură care zbiera în gura mare:"Vleauuu să zbol!!!!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu