Pagini

miercuri, 2 noiembrie 2011

Bunătatea lui Dumnezeu

Pe când noi încă eram pierduţi prin visele noastre din toiul nopţii,Dumnezeu Îşi făcea deja treaba.Pregătea o nouă zi,special pentru tine şi mine.Luna blândă de pe cerul întunecat urma să plece altundeva unde era nevoie de ea,spre a lăsa loc luminosului soare să ne încălzească inimile reci şi rănite.Stelele licăritoare de pe cerul nepătruns de gândurile adânci ale Domnului,îşi pierdeau strălucirea odată cu venirea dimineţii.Urmau să strălucească în altă parte.Minunatele constelaţii prin care iubiţii se mângâiau când erau departe unul de celălat,urmau să uimească ochii nerăbdători ai altor oameni ce le aşteptau cu sufletul la gură.
Odată cu sosirea noii zile,somnoroşi şi cu ochii umflaţi am fost martori unui nou miracol.Din nou Dumnezeu şi-a reînnoit bunătatea Sa faţă de noi în această zi.Am respirat aerul pe care El l-a creat special pentru această zi,spre a ne menţine în viaţă.

Am putut să ne dăm jos din pat fără să avem nevoie de sprijin.I-am mulţumit Domnului pentru asta?
În inima noastră era deja aşezată speranţa unei noi zile.Am dat slavă numelui Său?
Trupul nostru rece a fost încălzit de razele soarelui.De unde oare această lumină?
Casa noastră am găsit-o tot intactă.Cine a păzit-o noaptea trecută?
Somnul ne-a fost liniştit şi dulce.Cine a stat cu noi până am adormit?

Lucrările Sale sunt prea minunate ca să nu le vestesc.Bunătatea Sa faţă de noi este tot timpul prezentă în viaţa noastră.Cât de frumos Îşi arată El,Prinţul Păcii dragostea Sa faţă de noi.Prin faptul că încă mai trăim,deşi nu o merităm.Suntem slabi şi nu suntem nimic,dar El ne ridică mai presus de toate,şi de ce?
Pentru că sângele Lui cel sfânt ne curge prin vene,pentru că am fost răscumpăraţi cu un preţ şi purtăm chipul Său.
De ce atunci nu putem să vedem bunătatea Sa faţă de noi şi trăim încă indiferenţi?Unde ai fi fost tu astăzi dacă bunătatea Sa te-ar fi ocolit?Nici măcar n-am fi existat..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu