Pagini

miercuri, 9 noiembrie 2011

Un prinţ nobil

Undeva,prin ţinuturile îndepărtate a unui tărâm necunoscut,locuia o prinţesă.Numele ei era Ellen,şi locuia împreună cu părinţii ei la un castel.
Încă de mică visase la acela ce va avea misiunea de a-i cuceri inima,un prinţ nobil pe care îl va cunoaşte într-o bună zi.Deşi veneau mulţi tineri arătoşi pe la castel cu scopul de a-i cuceri inima,ea ştia că niciunul dintre ei nu este prinţul nobil din visele ei.Cu toţii păreau să aibă vorbe alese şi cadouri scumpe,cât şi un nume bun,dar parcă ceva le lipsea.
-Nu ştiu ce să mai cred.,îşi zise prinţesa Ellen într-o zi.Toţi aceşti tineri par a fi atât de perfecţi,dar nici măcar unul dintre ei nu este EL.Poate că am standarde prea înalte şi ar trebui coborâte.
Inima ei începu să se îndoiască cu privire la aceste lucruri,că undeva un prinţ nobil se luptă pentru ea.Că el există şi că este pe drum înspre castel.Poate că el nici măcar nu există,se gândi ea,dar totuşi ceva în ea continua să spere şi să îi dea putere şi răbdare ca să aştepte pentru ceva mai mult.
Trecuseră câţiva ani şi prinţesa era tot în aşteptare.Frumuseţea ei începu să pălească,iar insistenţele celorlalţi o  presau să accepte ceea ce se vede.
-Ellen,trezeşte-te la realitate.Prinţul tău din vis nu există,el este doar un capriciu prostesc ce nu o să ţi se îndeplinească niciodată.Nu vezi câţi tineri arătoşi te curtează,iar tu stai toată ziua în grădină şi aştepţi o persoană care nu există,.îi spuse mama ei nervoasă,cu ochii strălucind de furie şi tristeţe
-Dar mama,el există.Îl simt,este în inima mea.Chiar dacă eu nu-l pot vedea,Dumnezeu îl vede.El mi-a spus să-l aştept.Crezi că mie nu mi-e greu?Îmi este,dar eu am hotărât să-l aştept cu credincioşie.,îi spuse prinţesa Ellen mamei sale cu ochii-n lacrimi,şi ieşi repede din camera de zi,merse în grădina sa înflorată
Ajungând în grădina miresmată,se trântise la pământ şi începu să plângă.Lacrimile ei cristaline curgeau pe iarba verde ce străluci şi mai tare.
-Cum se poate aşa ceva,Doamne?Toată viaţa l-am aşteptat şi el nu mai vine.Spune-mi,Te implor,ce să fac?
-Priveşte în spatele tău.
În spatele ei se afla cineva.Inima ei tresări la vederea tânărului aceluia parcă venit din altă lume.
Un tânăr înalt,îmbrăcat în straie de prinţ şi cu un trandafir alb în mână îi zâmbi.Ochii lui erau strălucitori în lumina soarelui şi o lacrimă curată i se prelinse pe obraz.Un zâmbet îi apăru pe faţă şi cu o voce de îndrăgostit,îi spuse:
-Eu sunt.
Prinţesa rămase mută de uimire cu ochii încă înlăcrimaţi.El o apucă de mână blând şi tandru,ştergându-i lacrimile de pe obraz cu mâinile sale aspre ce deveniră catifelate odată ce lacrimile îi intrară în piele.O sărută pe frunte după care o îmbrăţişă.
-De multă vreme am aşteptat momentul în care vei fi pregătită să vin la tine.Tot timpul am fost de partea cealaltă a prăpastiei,nemaiavând răbdare să te cunosc.Aşa că am hotărât,împreună cu Dumnezeu,că e timpul să vin la tine.Că povestea noastră de dragoste trebuie să înceapă.Azi vom începe să trăim Capitolul I.Eşti pregătită?,şi din nou zâmbetul acela irezistibil îi străluci pe faţă
-Da,sunt pregătită.,spuse îndrăgostita cu vocea sa tremurândă
-Aşa copiii Mei,astăzi este mare sărbătoare în Ceruri.Inima mea este bucuroasă pentru voi.Aţi primit darul mult aşteptat al dragostei fiindcă aţi păzit Cuvântul răbădarii Mele.Fie ca dragostea dintre voi să schimbe o lume întreagă,şi da,să gustaţi din dragostea Mea ce o am pentru oricine vine la Mine.


Un comentariu:

  1. Minunat! :)
    Aşteptarea face toate lucrurile posibile. E momentul să aştepţi cele mai frumoase cuvinte şi anume "Eu sunt!"

    RăspundețiȘtergere