Pagini

sâmbătă, 24 decembrie 2011

În noaptea aceea a fost şi el prezent

Se spune că în noaptea aceea sfântă în care S-a născut Isus,a mai fost cineva prezent acolo.Era în noapte târziu,iar cerul era mai întunecat ca niciodată.Nicio stea nu-l lumina,iar luna era ascunsă de norii cenuşii ce păreau că se pregătesc pentru marele eveniment.În satul Betleem,Levi,un copil în vârstă de 7 ani nu putea să adoarmă.Ceva sau cineva nu-i lăsa pleoapele să coboare,purtate de somnul dulce.Era o noapte friguroasă,dar ferestrele de la casă erau deschise spre a lăsa vântul răcoros să adulmece uşor prin camere.Cum stătea Levi cu ochii aţintiţi în tavan,a auzit nişte glasuri de bărbaţi ce vorbeau despre Acela ce avea să mântuie poporul.Uimit de ce vorbeau acei bărbaţi,a ieşit repede afară.Cum deschise uşa ca să iasă în stradă,mare-i fu uimirea când pe cer zări o lumină.Era o stea strălucitoare ce lumina întregul cer şi părea că se mişcă.Bărbaţii aceia urmăreau acea stea minunată ce lumina întreaga noapte.

Copilul se luă şi el după stea,urmărind-o pe cerul întunecat.Nu vroia să fie zărit de acei bărbaţi,aşa că de fiecare dată când ei priveau înapoi,Levi se ascundea într-un colţ întunecos al satului.Tot merseră şi merseră,până când se pomeni că se îndreptă spre ieslea unchiului său,Aron.În mintea lui se întrebă ce se întâmpla acolo,mai ales că steaua aceea luminoasă se opri tocmai în dreptul ei.Oamenii aceia o luară înspre iesle,iar din straiele lor scoaseră fiecare câte ceva,bine împachetat.Copilul vroia şi el să meargă acolo,aşa că încet se apropiase de iesle,ascunzându-se după un smochin.Era un băieţel mic,aşa că în întunericul nopţii nu aveai cum să-l zăreşti.

În ieslea aceea copilul zări o femeie,un bărbat şi un bebeluş.Bărbaţii când văzură Copilul se aruncară cu faţa la pământ şi I se închinaseră.Mama Copilului zâmbea şi părea că se gândea departe.Tatăl copilului se chinuia să-I facă Copilului un pătuţ din paie.Bărbaţii aceia şi-au deschid visteriile şi I-au dat Copilului daruri.Levi nu putuse să vadă ce daruri,dar era uimit peste măsură de ce vedea.Acel bebeluş era cel mai frumos pe care îl văzuse el până atunci.Parcă în jurul Lui era o lumină divină ce-L înconjura,iar pielea Îi era mai albă ca a laptelui.Părea că era un fiu de rege,dar nu avea cum,se gândi Levi în sinea lui.Se născuse într-o iesle,iar prinţii se nasc în palate.Dar totuşi,în inima lui simţea că acel copil era un prinţ.Dar nu un prinţ obişnuit,ci unul venit din altă lume.

Privi cu ochii uimiţi cum mama Îl puse pe Copil în pătuţul de paie,după care adormiră toţi.Acel bebeluş nici măcar nu plângea,ci adormi imediat.Levi era deja cu ochii înlăcrimaţi,iar în inima sa de copil simţea o bucurie negrăită.Era timpul să plece acasă,dar nu mai avea steaua care să-i lumineze drumul.Simţi cum cineva îl luă de mână şi parcă-n zbor îl ducea acasă.În mai puţin de un minut se afla în patul său călduţ unde adormise imediat.Dimineaţa când se trezi merse repede la iesle,dar nu mai era nimeni acolo.Fusese doar un vis,îşi spunea el,dar atât de real.

2 comentarii: