Pagini

vineri, 30 decembrie 2011

Spune NU batjocoririi copiiilor în şcoli!

Stătea în curtea şcolii singură printre zecile de copii care se jucau.Vedeam cum toţii se jucau mâţa ascunsa ori alte jocuri,însă la ea nu se uita nimeni,părea că e invizibilă.Băncile erau pline de copii care râdeau de ea şi care o loveau cu pietricile.Eu,stăteam pe o bancă şi priveam îndurerată.În acele momente uitasem de fericirea acelor copii şi intrasem în lumea acelei fetiţe batjocorite.Din nou,eram mică şi îi auzeam mereu pe copii cum mă strigau:"Grasooooo!",dar eu îi ignoram şi mergeam înainte.Aşa făcea şi ea,se făcea că nu îi aude,dar nu putea să nu-şi întoarcă capul să vadă de unde veneau acele pietricele.Parcă nu mai trăiam în corpul meu,ci în al ei.O şoaptă din inima mea îmi spunea să mă duc acolo,chiar de ar fi să fiu şi eu lovită,dar să merg şi să o apăr.Dar ceva m-a oprit,aşa că m-am limitat doar a le arunca priviri pline de durere şi ură acelora ce râdeau de ea.

Chiar lângă banca de lângă mine erau câţiva băieţi de liceu care făceau acelaşi lucru.Aruncau cu pietre în fetiţa aceea,iar eu nu putusem decât să stau şi să privesc.Printre ei era şi un băiat "pocăit" care striga:"Dar hai mă dă odată cu pietrele alea şi nimereşte de data asta!Dă odată în ea!!!!",iar piatra o lovise în ochi.Ce puteam face?M-am uitat insistent către acei băieţi,sperând că vor înţelege vorbele mute ale ochilor mei.Dar nu o făcuseră.Continuau să o lovească cu pietre până când ea nu mai putuse suporta şi începuse să plângă.Toată lumea râdea,dar sufletul meu plângea.Fetiţa o luase la fugă,iar eu împreună cu o colegă am mers după ea.Am sperat că măcar băiatul acela "pocăit" şi-a dat seama de ce făcuse.Dar tare cred că nici măcar nu a observat consecinţele faptelor sale.Fetiţa fugea pe holul şcolii,printre copiii aceia fericiţi,iar eu o oprisem.
-Ce faci?De ce nu ai plecat de acolo când ai văzut ce au făcut acei copii?Eşti bine?,o întrebasem eu împreună cu colega.
Se uita la mine,dar privirea ei era aţintită asupra tavanului.Îmi zâmbise,iar asta îmi calmase sufletul.Îi zâmbisem înapoi,iar ea îmi zise:
-Sunt bine!Voi cum sunteţi?,ne spuse ea fericită că cineva vorbea cu ea,iar faţa i se lumină.
-Şi noi suntem bine.Data viitoare să nu mai stai acolo şi să nu mai te laşi batjocorită.Găseşte-ţi o prietenă.Bine?,îi spusesem noi,cu speranţa că ea va zâmbi şi mai tare.
-Bine.
-Bine atunci.O să mai vorbim noi atunci,în regulă?,îi spuserăm noi,vrând să ne asigurăm că în viitor îi vom lua apărarea în faţa celorlalţi.
-Bine.Ceau.


Oh,şi am uitat să îţi spun că această întâmplare e reală?Nu râde împreună cu ei de copiii care sunt batjocoriţi în şcoli şi nu lua parte la acţiunile lor.Îndrăzneşte şi fii apărătorul lor,nu un defăimător aşa cum sunt majoritatea.Sau aştepţi s-o facă vecinu' Gheorghe în locul tău?Spune NU batjocoririi copiiilor în şcoli!Pune-te în locul acelei fetiţe şi vezi cum te simţi.Ai vrea ca cineva să-ţi ia apărarea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu