Pagini

luni, 16 ianuarie 2012

Am obosit alergând..

Îmi îndrept privirea înspre ceruri.Încerc să privesc dincolo de orizonturi,dar nu reuşesc să o fac.Gânduri amare şi tristeţea sufletelor noastre îmi ţin privirea îndreptată înspre golul inimilor.Degeaba încerc să le vorbesc despre speranţă şi despre planurile pe care Dumnezeu le are cu privire la fiecare,căci nimeni nu mă ascultă.Cei doi îndrăgostiţi sunt absorbiţi de pasiunea ce le îngroapă toate celelalte simţuri.Nu are rost să le vorbesc,totuşi intervin şi mă rog pentru ei.Într-o altă parte din jurul meu se învârte un grup de "găini stresate",care plănuiesc cum să-l dea jos pe Băsescu şi inventează noi strategii în legătură cu SMURD-ul.Ce rost mai are să vorbesc?Îmi opresc o lacrimă ce insistă să mi se prelingă pe obraz,iar ea ajunge în inimă.Da,îmi plânge inima de tristeţe pentru ce am ajuns să fim.

Am obosit să alerg încoace şi încolo,când toţi ceilalţi stau în loc.Am început să mă gândesc cu privire la încrederea mea în Dumnezeu,doar pentru că mi s-a întipărit în minte vocile acelora ce îmi spuneau "fă-o-pe-cont-propriu".Peste visele mele s-a aşternut praful,doar pentru că mi s-a zis că nu mai există nicio speranţă pentru viitor.Că trebuie să mă pregătesc pentru ce e mai rău şi că ar fi timpul să mă iau după legile realităţii.De aici am tras concluzia că astea sunt consecinţele necredinţei şi neîncrederii mele în Dumnezeu.

Dacă înaintea Sa sunt bucurii nespuse,iar la dreapta Sa desfătări veşnice,dacă El mi-a spus că îmi va da un viitor şi o nădejde,şi chiar m-a îndemnat să îndrăznesc să biruiesc lumea,eu de mă iau după ce se aude?De ce cad pradă disperării şi îmi conduc sufletul înspre mormânt?Pentru că am obosit,alergând.

Totuşi,în toate acestea,eu sunt mai mult decât biruitoare prin Isus.Deşi lupii vor încerca să-mi răpească inocenţa şi vor căuta să vadă unde-mi ascund visele,nu mă voi da bătută!Voi lupta până El va hotărî că a venit vremea să mă întorc Acasă.Nu mă voi lăsa influenţată de ce se spune şi nu voi face ce fac toţi.Da,voi fi plină de încredere şi nu mă voi teme de nimic!Ştii de ce?Pentru că pot totul în Hristos care mă întăreşte!

Dar tu?

2 comentarii:

  1. Asa este!Si eu il port in suflet mereu pe Dumnezeu .Tot ceea ce mi se intampa bun ,numai Lui ii pot multumi cu adevarat.Credeam ,pana sa gasesc blogul Dumneavoastra,ca numai eu pot gandi asa.Ma bucur sincer ,ca mai sunt si altii,ca mine.

    RăspundețiȘtergere