Pagini

miercuri, 25 ianuarie 2012

Până când vei mai trăi fără speranţă?

Chiar nu am cuvinte să-mi găsesc îngrjorarea cu privire la lipsa de speranţă ce se află în inimile noastre flămânde după puţine cuvinte de încurajare.Peste tot auzim numai de rău,oamenii nu mai au speranţă şi îşi pun unii altora doar cuvinte care să dărâme.Ni se pare greu să ne încurajăm unii pe alţii,dar şi mai greu a devenit să oferim un simplu zâmbet.Lumea în care trăim se îndreaptă înspre descurajare,tocmai datorită nouă.În loc să oferim speranţă,noi dărâmăm.În loc să zâmbim,ne încruntăm.

Ni s-a spus de prea multe ori că "nu mai are rost să ne gândim la viitor,pentru că nu va fi niciunul",iar apoi ne întrebăm de unde atâta frământare,descurajare şi chiar tulburări?Predicţii sumbre,incertitudine,gânduri ascunse,şi multe inimi uscate.Inimi care aşteaptă să fie udate cu Apa Vieţii,dar nu este nimeni care să o facă,toţii fiind mult prea ocupaţi cu "necazurile" lor.Ne-am obişnuit atât de tare cu obişnuismul,încât,atunci când cineva este plin de încredere,ne punem întrebarea de pe care planetă vine.

Credem tot ce ni se spune şi ne luăm după criticile lumii.Când Dumnezeu ne spune că are gânduri de pace,noi citim ziarul care are ca titlu:"GÂNDURI DE NENOROCIRE".Când Dumnezeu ne spune doar la El ne putem stăpâni setea de ceva mai mult,noi încercăm să ne-o stăpânim noi!Cum?Căutăm Calea,Adevărul şi Viaţa în cluburi,pe siteuri pornografice,în droguri şi în idile ieftine.Chestii care să ne dea sentimentul de asigurare şi de siguranţă,că totul va fi OK.Căutăm speranţa în locuri de unde nu putem primi decât deznădejde.
Până când?
Până vei fi internat într-un spital din cauza unei come alcolice?
Până nu vei mai avea lacrimi să plângi de la prea multe despărţiri?
Până când vei trăi pe străzi şi vei fi nevoie să faci orice pentru a-ţi injecta heroină?
Până când vei mai continua să te învârţi în jurul cozii?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu