Pagini

joi, 22 martie 2012

Îi pasă cuiva de ea?

Poate că ea caută un loc unde să se ascundă.Poate fuge în căutarea destinului ei,şi nu ştie că aleargă în direcţia greşită fiindcă nimeni nu o opreşte.Toţi se prefaccă nu văd,că nu simt,că nu aud.Nici măcar strigătele ei disperate că are nevoie de dragoste nu-şi prea fac efectul.Inima ei îngheţată caută un foc unde să se topească,dar a ajuns mult prea târziu.Toate focurile s-au stins.Toţi oamenii sunt mai reci ca şi gheaţa.Aşa că încearcă să aprindă un foc în inima tatălui ei,în inima Eroului ei.Dar nici măcar el nu este dispus să-i ofere un adăpost şi afecţiune.
Îi vine o altă idee atunci.

Poate Făt-Frumos o va salva de la o viaţă dureroasă.În seara următoare se face frumoasă,îşi ia o rochiţă neagră sclipitoare,care,crede ea,o va scoate din papucii timdităţii.Se machiază destul de strident,îşi ia şi inima îngheţată cu ea.Şi se găseşte în faţa unui local.Poate acolo va găsi un bărbat care îi va da afecţiunea şi dragostea pe care tatăl ei i-a refuzat-o.După câteva întâlniri eşuate cu câţiva feţi-frumoşi ajunge la conclcuzia că nici măcar un el nu vine în întâmpinarea nevoii ei profunde de dragoste.Toţi par că îi vânează trupul,nu inima.Au interese ascunse.Dar ea are nevoie disperată de dragoste.Şi pentru asta e dispusă să plătească orice preţ,Aşa că plăteşte cu trupul ei.Dar inima nu rămâne nepăsătoare.Durerea devine şi mai adâncă.Lacrimile se adună şi îi umple ochii încercănaţi.Simte multă durere,inima îi este frântă.Nimeni nu a vrut să o asculte.

Ajunge în micul apartament desculţă,cu pantofii cu tocul rupt în mână şi cu rimelul revărsat peste faţă.O aude cineva?Este cineva care să-i fi numărat lacrimile şi bătăile alarmate ale inimii ei de femeie?I-a păsat mereu cuiva de ea?Cine i-a strâns lacrimile preţioase şi povestea lor odată cu ele,într-un vas fermecat de cristal?
Toţi o judecă şi mulţi au luat deja pietrele ca s-o lovească cu jigniri dure şi condamnări false.Dar nici măcar unul dintre acei judecători nu a întrebat-o vreodată dacă mai arde focul în inima ei.Nimănui nu i-a păsat până atunci de viaţă şi de faptele ei,decât atunci când au aflat lucrurile ruşinoase pe care le-a făcut,spun ei.
Nu este nimeni care s-o apare?Nici un Erou nu vine să o salveze?Nici măcar eroul pe care l-a aşteptat toată viaţa ca să se ridice şi s-o ajute,care să-i spună că o iubeşte şi că are nevoie de ea ca să poată trăi?

Din mulţimea aceea de oameni care era cât pe ce să o lovească cu pietre,se aude o voce blândă,dar totuşi autoritară care spune:"Care dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu pietre în ea."
Toţi se întorc în spate ca să vadă de unde a venit acel glas misterios.Un bărbat înalt,cu ochii albaştri  înlăcrimaţi,aşteaptă cu un buchet de trandafiri în mână să arunce toţi pietrele.Rând pe rând,fiecare fiind mustrat de păcatele sale,pleacă nervos că nu a putut să-şi verse răutatea asupra ei.
-Nu te-a condamnat nimeni?,o întreabă acel bărbat misterios
-Nimeni.,îi spune ea cu ochii plini de lacrimi şi cu faţa în jos
-Eu nici aşa nu am să te condamn.Vino,ţi-am adus un buchet de trandafiri.Preferaţii tăi.
-Dar de unde aţi ştiut domnule că îmi plac trandafirii?Nimeni nu mai ştie asta.,îi răspunse ea plină de uimire
-Oh,eu ştiu totul despre tine.Te-am ştiut dinainte de a te naşte.Eu sunt...Eroul tău.Şi tu mă cunoşti pe mine.De atâtea ori m-ai chemat,ai plâns după mine.Ba chiar ţi-am adunat şi lacrimile şi povestea lor.Într-o zi specială ţi le voi înapoia,dar până atunci...

Da,cuiva i-a păsat şi de ea.Şi de tine îi pasă Cuiva!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu