Pagini

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Astăzi eşti, iar mâine pieri

M-am gândit despre ce să-ţi scriu. Poate te aşteptai să-ţi scriu despre tine, să-ţi dau dau un sfat sau chiar să îţi spun adevărul in faţă, după cum se zice. Dar nu, nu am să fac asta. Nu azi!
Am văzut mulţi oameni astăzi. Ştiu, sună ciudat. Adică, în fiecare zi vezi mulţi oameni. Dar astăzi am remarcat cât de trecător este omul. Aleargă încoace şi încolo ca să strângă, ca să lupte, ca să-şi găsească "perechea potrivită  de pantofi". Şi pentru ce?

Pentru ce se stresează atât de mult pentru ceva nesemnificativ? Şi de ce nu luptă pentru dreptul de cetăţean al Cerului? De ce râde batjocoritor când citeşte asta? Pentru că o vilă cu piscină şi o poşetă Prada sunt mult mai importante decât o viaţă plină de bucurii nespuse? Da, aşa se pare. Sunt mai palpabile. Aşa ar zice unii. Şi pentru asta luptă ei în viaţa asta. Când aud de Isus cei mai mulţi oameni oftează plictisiţi. Sunt sătui de atâta religie, poate. Păcat că nu ştiu că Isus nu e o religie.
Aşa de mulţi tineri merg săptămânal sau seară de seară în cluburi. Şi pentru ce? Pentru a se da "jmecheri", pentru a dansa, pentru a se îmbăta? Sau pentru a-şi umple goliciunea sufletească? Pentru a se simţi fericiţi şi împliniţi, pentru a-şi trăi viaţa. Şi totuşi.... nici măcar asta nu-i împlineşte. Totul ţine doar o clipă. Dispare la fel de repede precum a şi venit. Ce rămâne atunci?

Acelaşi gol în suflet şi o durere mare în inimă. Încă nu a putut să cânte acel cântec mai dulce pe care tânjeşte să-l înveţe. Lumea nu i-a dat niciun răspuns. Ba chiar a făcut-o să-şi pună şi mai multe întrebări. Găseşte în ea dorinţe pe care lumea asta nu i le poate satisface. Dar încă crede că o va face..
Atunci, ce contează totuşi? Aproape toţi trăiesc pentru "a-şi trăi viaţa", dar nici măcar ei nu cred asta. Totul este trecător. Şi noi odată cu trecerea. Astăzi ne naştem, mâine murim. Şi atunci, ce rămâne? Sufletul!

Pleacă spre locul pe care şi l-a pregătit. Pentru mine viaţa nu este decât un training.Mă pregătesc pentru Cer.Poate voi ajunge să-L văd pe Isus venind pe norii cerului, poate voi muri. În orice caz, şi oricum, am să plec într-o zi de pe Terra. Nu contează când am să plec, ci contează unde am să plec. Voi plec înspre o infinitate plină de bucurii, sau plină de amare regrete? Eu aleg asta. Dar numai cât timp mai sunt în viaţă.
Şi ziua de mâine nu-mi aparţine. Nici ţie.
Astăzi lumea se închină în faţa ta şi te numeşte Împărat, iar mâine te răstigneşte. Întreabă-L pe Isus. El ştie asta mai bine decât mine.
Nu te încrede în lume şi nici măcar în tine. Astăzi eşti, iar mâine pieri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu