Pagini

duminică, 6 mai 2012

În aşteptarea inimii de carne. Partea a patra.

Deja se înserase, iar cei trei tineri hotărâră că e timpul să plece. Albertine şi Isaac se ridicară deja şi erau pe picior de plecare, dar Jacob încă şovăia în faţa laptopului, pe punctul de a cumpăra biletele pentru Rwanda.
-Dar nu aşa se pleacă ca şi un misionar, Jacob! îi spuse Albertine pe un ton ridicat.
-Dar cine a zis că trebuie neapărat să fim misionari în Rwanda? Shova trebuie să se vindece, iar Angelique la fel. Deci, putem pleca într-o "vacanţă" în Rwanda? le răspunse Jacob relaxat, ca şi un om care ştia exact ce face.
Shova îl privea pe Jacob cu admiraţie. Acest băiat era foarte curajos, poate cel mai curajos bărbat pe care ea-l întâlnise până acuma. Nu zise nimic şi doar asculta liniştită pe Albertine în starea nervoasă în care se afla, şi pe Jacob plin de pace. Asta o făcu să râdă de una singură. Toţi ceilalţi ce mai înainte erau prinşi într-o discuţie aprinsă se uitau acum miraţi la ea.
-De ce râzi de una singură? o întrebă Isaac cu o sprânceană ridicată şi începu şi el să râdă, iar după el şi Jacob cu Albertine.
-Hahaha... păi voi mă faceţi să râd. Sunteţi atât de nostimi când vă certaţi.. pentru mine! Mă simt specială. le spuse Shova după care înroşi.

-Dar tu chiar eşti o fată specială. îi spuse Jacob privind-o prietenos. Shova se făcu mai roşie decât o căpşună.
-Ok Jacob. Fă ce ai de făcut. Comandă biletele acelea şi haide să plecăm. Shova a avut o zi plină şi are nevoie de odihnă. O vom revedea mâine. îi zise Albertine lui Jacob.
Atunci Jacob comandă online biletele de avion pentru Rwanda şi apoi îşi luară toţi la revedere de la Shova. Se vorbiră ca mâine să se întâlnească din nou la micul dejun. La plecare Albertine îi dădu Shovei numărul ei de telefon în caz că se întâmpla ceva. Şi apoi cei trei plecară. Shova însă mai avea de făcut ceva important. Scrisoarea de la mama ei.
O găsise mototolită în poşeta ei, iar plicul era stropit cu picuri fine de noroi. Se ruga ca scrisoarea ei să fie intactă şi spera că ceea ce i se întâmplase astăzi să facă parte din planul Său pentru viaţa ei. Îndreptându-se spre biroul ei era plină de emoţii şi deja fluturii zburau de zor prin stomacul ei. Şi-o imagina pe mama ei scriind această scrisoare, ultima scrisoare pe care i-a scris-o pe patul de moarte cu o oră înainte să moară. Cu mâinile deja transpirate de emoţii şi sentimente o deschise:

" Iubita mea fiică,

Această scrisoare va ajunge în mâinile tale în momentul în care ai trăit o zi plină de El, ca să-ţi spun aşa. Dacă astăzi ţi s-au întâmplat multe lucruri minunate, dacă ai întâlnit oameni noi şi chiar ţi s-au făcut complimente, zboară înspre mine de bucurie. Iată Dumnezeul tău pe care L-ai aşteptat!
Dacă trebuie să mergi într-un loc nou, poate chiar într-o altă ţară, DU-TE! Acolo unde îţi este gândul îţi este şi inima. Nu te gândi la mine, gândeşte-te la tine. Eu nu mai trăiesc pe acest pământ, nu mai exist sub cerul albastru. Nu mai trăiesc în timp, trăiesc în afara lui. Sunt sus în Ceruri şi mă rog pentru tine mereu. Fă ceea ce trebuie făcut şi nu mai privi înapoi. Dacă El te-a chemat într-un loc, du-te. Dacă inima ta este încă bolnavă, şi ştiu că este, fă ceva scumpa mea şi vindeco. Dragostea este vindecarea. Ai mai vorbit cu Angelique? Să nu-mi spui că nu ai mai vizitat-o! Ştiai că are o soră, Albertine? Shova, Dumnezeu are un plan special pentru viaţa ta. El mi-a spus că Angelique face parte din el. Ea încă are nevoie de tine. Să nu crezi că dacă ai ajutat-o o dată ea nu va mai avea nevoie de tine. Dacă trebuie să pleci în Rwanda, du-te.
Ştiu că gândul că trupul meu fără viaţă va fi departe de trupul tău plin de viaţă îţi dă fiori, dar sufletul este viaţa adevărată. Trupul este doar templul său. Doar un loc în care stă câţiva ani, după care pleacă înspre Locul promis.
Ce ai de făcut, fă! Priveşte înainte şi să ştii că ziua de astăzi este o zi de la Dumnezeu. Ştiu că această scrisoare este ultima pe care ţi-o mai scriu şi că de acum înainte va trebui să te descurci fără ajutorul meu lunar. Dar ştiu că aşa îţi va fi mai bine. Mai ştii citatul tău preferat din cartea "Umbra Celui Atotputernic" de Elisabeth Elliot? "Nu este nesăbuit cel care renunţă la ceea ce nu poate păstra, pentru a câştiga ceea ce nu are cum să piardă."
Renunţă draga mea Sho la ceea ce nu poţi păstra şi câştigă ceea ce nu ai cum să pierzi. Câştigă suflete pentru Cer! 
Mami te iubeşte!
                                                                                                         Cu drag,
                                                                                                                  Mama"


Un fior rece îi străbătu întregul trup şi simţise din toată inima că trebuia să plece în Africa. Luase scrisoarea în mâini şi o strânse în inima ei până o şifonă, după care o sărutase şi o puse în cufărul cu scrisorile de la mama ei. Apoi se schimbase în pijamale şi se puse în pat. Adormise în mai puţin de zece minute. Afară începu să plouă cu fulgere şi tunete.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu