Pagini

luni, 21 mai 2012

În aşteptarea inimii de carne. Partea a şasea.

Cu paşii repezi şi cu respiraţia îngreunată de la bagaje Shova ieşi în stradă privind pentru ultima oară căsuţa ei mică şi portocalie. Afară era un aer rece, iar cerul era întunecat de norii cenuşii ce ameninţau cu ploi. Shova zâmbea şi în sinea ei se gândi că în Kigali nu va mai avea nevoie de umbrelă. Cu o zi înainte fusese la mormântul mamei ei pentru a-şi lua la revedere de la ea. Cumpărase un buchet de lalele galbene, preferatele mamei ei, şi îl puse pe pământul umed şi rece împreună cu lacrimile ei şi plecă repede de la cimitir, fugind ca şi când ar fi fost urmărită de vreo persoană dubioasă. Dar totul trecuse.
Acum era în stradă, plină de emoţii şi totodată înfricoşată de ceea ce i se va întâmpla în Rwanda. Deja o durea stomacul de la emoţii şi îi venea ba să râdă, ba să plângă, fără vreun motiv anume. În minte îi veneau cuvintele lui Isus: Eu sunt Păstorul cel bun.
Răsuflă uşurată şi simţi cum o stare de pace îi inundă întreaga fiinţă, în timp ce visa cu ochii deschişi la Rwanda. Claxonul maşinii o trezi din visat. Isaac venise după ea.

-Emoţionată? o întrebă el cu zâmbetul său ce-i dezveli faimoasa lui strungă.
-Uită-te numai la mâinile mele, tremură! îi răspunse Shova plină de emoţii.
-Hei, nu-ţi fă griji, totul va fi bine, îi spuse Isaac în timp ce îi punea bagajele în portbagaj. Sigur ai nevoie şi de umbrelă? Nu cred că va ploua în Kigali. îi spuse el şi râse.
-Da, cred şi eu asta. Doar că îmi va fi dor de ea. O am de la mami.
-Atunci o luăm, miss Shova. Haide, urcă în maşină. Aşteaptă să-ţi deschid uşa ca un adevărat gentleman ce sunt, vezi? din nou râse, şi Shova odată cu el. Erau amândoi bine dispuşi.
Urcară amândoi în maşină şi Shova privi pentru ultima oară căsuţa ei mică. Îi făcuse cu mâna ca şi când la fereastră era mama ei, privind-o cum pleacă spre Africa. O lacrimă i se ivi în colţul ochiului stâng, dar o opri repede cu un gând fericit. Jacob şi Albertine îi aşteptau la aeroport şi ei fiind plini de emoţie.
Drumul până la aeroport fu liniştit şi mut. Isaac nu vorbise nimic pe drum, la fel nici Shova. Amândoi erau adânciţi în gândurile lor şi fiecare se ruga în şoaptă pentru ceea ce va urma.

La aeroport fuseseră întâmpinaţi de Jacob şi Albertine, iar după ce trecură de controale şi de toate celelalte formalităţi fură conduşi la avion. Shova avea locul la geam, iar lângă ea îşi avea locul Jacob. Câteva scaune mai în faţă erau Isaac şi Albertine, îi explicau stewardesei veşnic zâmbitoare că Isaac avea un defect la scaun.
-Ţi-ai luat medicamentul? o întrebă Jacob grijuliu pe Shova ce părea tăcută.
-Da. îi răspunse ea după o pauză de câteva secunde cu un zâmbet şters.
-Eşti în regulă, Sho? Dacă vrei putem să îi spunem stewardesei să îţi ducă apă. Eşti aşa de liniştită. îi spuse Jacob îngrijorat, şi îi verificase rapid pulsul. Nu era unul bun. Mâinile Shovei erau reci şi faţa sa era palidă. Părul ei şaten părea uscat şi lipsit de viaţă. Ochii îi erau ca de sticlă şi alarmat îşi trecu mâna prin părul ei. Era ud. Începu să se roage în gândul său şi strigă:
-Avem nevoie de un doctor!
Toţi ochii pasagerilor se îndreptară înspre fata palidă şi băiatul speriat. Albertine sări speriată de pe scaun, iar Isaac chemă una dintre stewardese.
Din fundal se auzi o voce: Avionul se pregăteşte de decolare în 5 minute.
-Opriţi avionul!! E pe moarte! strigă disperat Jacob, în timp ce ochii Shovei pe jumătate închişi îl priviră blând, dar derutaţi. Un zâmbet lin îi apăru pe faţa transpirată şi căzu cu capul pe umerii săi. Cu ultimele sale puteri îl strânse de braţ pe Jacob cu mâinile ei micuţe şi osoase.
Shova leşină în acel moment.

Sfârşitul părţii a şasea.




Imagine preluată de pe: www.deviantart.com



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu