Pagini

miercuri, 13 iunie 2012

Condu-mă la Cruce..

Când uit ce am de făcut, când mi se pare că existenţa mea pe acest Pământ este una la întâmplare, am o rugăminte. Condu-mă la Cruce.


Şi când simt că deja sufletul îmi este mult prea încărcat cu valurile de melancolice ce vor să depăşească ţărmul inimii mele, doar aminteşte-mi ce trebuie să fac. Să las totul la Cruce.

Sunt unele momente în care bătălia ce se dă în interiorul meu este mult prea grea, iar deja rănile-mi sunt sângerânde. Armele-s ruginite, iar rugăminţile simple cuvinte. Ce am de făcut, cum voi mai lupta, nu am de gând să renunţ chiar de-ar fi să mor. Ajută-mă să-mi amintesc de Tine pe Cruce.

Multe vise am în suflet şi unele din ele sunt deja pe punctul de a se îneca în Marea Renunţării. Ar trebui să lupt pentru ele sau ar trebui să le las să-mi fie furate, ucise? Nu contează, doar voi privi la Cruce.

Totuşi, în toate aceste probleme şi necazuri în care mă găsesc uneori, Tu mi-ai zis ceva. Sunt mai mult decât biruitoare. Am trecut prin Via Dolorosa.

De multe ori s-a întâmplat ca Tu să-mi ceri să fac ceva ce nu aş fi făcut-o cu niciun chip. Cum să pot renunţa la acel lucru, acea inocentă amintire ce o depănam adeseori? Dar apoi.. Tu mi-ai cerut să renunţ şi la unele persoane din viaţa mea. Lacrimile Tale sărate de pe Cruce..

Şi cine a zis că va fi uşor? Cine mi-a făgăduit că viaţa aceasta-mi va fi una doar plină de flori colorate şi petale de crin pe drumul meu? Aici au fost şi lacrimi, şi piedici. Chiar am şi căzut, nu de puţine ori! Îţi mulţumesc, M-ai ridicat, iar împreună Crucea am purtat-o pe umerii Noştri.

Au fost nenumărate lacrimi de bucurie, conversaţii plăcute, jurnale scrise. Am privit multe stele căzătoare, cerute prin credinţă. O da! Mi-am amintit ceva. În faţa mea erai Tu, cu Crucea în spate, Crucea mea!

Multe am văzut, şi nu puţine am auzit. Teorii ciudate, filozofii deşarte şi suflete goale. Oameni aparent împliniţi, şi totuşi, aşa de seci. Mai dezbrăcaţi decât copacul fără de frunzele sale. Şi aveau cruciuliţe aurite agăţate la gât.. Crucea Ta nu a fost aşa.

Suntem mulţi ce ne numim creştini şi credem, o, credem! Dar dorim un Hristos fără Cruce. Nu vrem suferinţă. Nici mâini pironite. Suliţe înfipte-n coastă, lacrimi. Vrem să iertăm, dar nu pe cei ce ne vor ucide. Coroane de diamant, nu făcute din spini. Şi de Sânge ne e greaţă. Leşinăm.

Un comentariu: