Pagini

sâmbătă, 7 iulie 2012

Învăţând să fii mulţumit cu ceea ce ai

Este.. Dumnezeu :)
Privesc la această pagină goală şi mă gândesc despre ce să-ţi scriu, ţie, astăzi. Sunt multe lucruri de scris şi multe motive de a fi mulţumit cu starea în care te găseşti. "Da, vorbeşti serios?" poate te întrebi şi te gândeşti că nu ai niciun motiv pentru care să fi mulţumit.
Lucrurile pe care le vreai, nici acum nu le ai ai, visele pe care le-ai visat nu s-au împlinit şi oamenii te-au dezamăgit. Aşa că ai dat drumul ne-mulţumirii. Adică, eşti nemulţumit pentru ce nu ai şi nu vrei să fii mulţumit pentru ceea ce ai. Prin urmare, de ce încă te mai aştepţi să ai ceva dacă nu te poţi deprinde să fii mulţumit în starea în care te găseşti?
Fiecare moment pe care îl trăiesc este un dar de la Tatăl meu, un moment scump pentru care s-a plătit cu Sânge sfânt.
Fiecare zâmbet de copil sau apus de soare este numai ca să mi se amintească ceva: sunt iubită!
Am început să învăţ mulţumirea în urma citirii unei cărţi scrisă cu mâna Sa apăsând uşor pe mâna scriitoarei Ann Voskamp, bine-cunoscuta autoare a cărţii "1000 de daruri".

Secretul trăirii unei vieţi îmbelşugate este mulţumirea. Să fii mulţumit în orice situaţia ai fii- fie că ai sau nu cancer, fie că ţi-a murit sau nu cineva- adică să fii mulţumit cu ceea ce ai. Isus a mulţumit Tatălui pentru ceea ce urma să se întâmple în noaptea în care a fost prins, a mulţumit (1 Corinteni 11:23-24). I-a fost uşor? Cu siguranţă nu. Avea altă opţiune? Nu!
Fiecare lucru pe care tu îl consideri nesemnificativ în viaţa ta este un dar, un dar cu drag împachetat şi trimis de la Dumnezeu, venit direct din ceruri. Este absolut minunat!
Îmi place mieunatul pisicii mele Dolly, este aşa de unic şi atât de "birmanezesc". Când mă gândesc că El i-a dat lui Dolly acel mieunat pentru a mă face pe mine să zâmbesc, îmi vine să lăcrimez numai gândindu-mă cât de grijuliu este Tata cu mine, purtând de grijă sufletului meu prin acea pisică, un lucru banal la prima vedere, nu-i aşa?
Grizo, odihnindu-şi capul pe Dolly..
Dacă aş fi ştiut asta până acum, aş fi putut evita momentele în care eram morocănoasă pentru unele lucruri, nu m-aş mai fi plâns de ceea ce nu am şi aş fi putut plânge de bucurie pentru lucrurile pe care le am deja!

De aceea sunt aşa de multe neînţelegeri în vieţile noastre, aşa de multe certuri şi duşmănii în societate. Pentru că oamenii suferă de boala non-eucharisteo, adică de ne-mulţumire, şi prin urmare nu mai ştiu sau nu au ştiut niciodată să se bucure de ceea ce au, pentru că vor mereu mai mult..
Trandafirii rozalii larg deschişi stau frumos aşezaţi în vază, iar lângă ei este un boboc portocaliu şi încă un trandafir roz închis, parţial deschis. Dintr-o dată mintea mi se luminează. Stând nemişcată cu coturile pe masă şi privindu-i cu reverenţă, constat ceva uluitor. Este Dumnezeu! El este picurul de ploaie rămas pe o petală mai zbuciumată, ca să o înfrumuseţeze. Şi tot El este mireasma ce dezmiardă întreaga cameră cu arome de Cer. De necrezut! Şi să fiu ne-mulţumită? Să mă trezesc ne-mântuită când va fi prea târziu?

 „Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” Psalmul 50:23. 

2 comentarii:

  1. Foarte interesant....Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Milena, ma bucur mult citind randurile tale... e mare lucru sa inveti intr-adevar sa-L slavesti pe Dumnezeu printr-o viata de multumire in toate. Ispita de a fi nemultumita si de a te autocompatimi nu dispare niciodata si ia mereu noi forme, de aceea e important sa nu lasam absolut nimic sa ne ia privirea de la Domnul, indiferent prin ce trecem si indiferent ce simtim. Domnul sa te bincuvanteze si sa te pastreze o lumina pentru El!

    Ligia

    RăspundețiȘtergere