Pagini

luni, 16 iulie 2012

Mai este încă speranţă..

Ochii-mi sunt îndreptaţi înspre apusul roşiatic de soare în timp ce stau liniştită pe banchetă în maşină, iar muzica liniştitoare despre Dumnezeu mă face să meditez adânc, să mă gândesc la El. În stânga mea se întind câmpiile goale şi singuratice, mai ales acum că grâul s-a secerat. Mă gândesc la boabele de grâu, la bobul de grâu ce trebuie să moară ca mai apoi să înceapă să trăiască. Trebuie să cer de la cineva boabe de grâu să le semăn într-un ghiveci şi să le urmăresc. Un copac pare că meditează pe câmpul pleşuv şi este singurul care face asta. Ceilalţi privesc pe marginea drumului maşinile ce trec, poate chiar şi pe mine. Deja soarele roşiatic a apus, dar câteva raze portocalii şi roz dau o nuanţă de Cer norilor cenuşii şi îngreunaţi de ploaie. Speranţă.
Sufletul îmi este liniştit şi aud vocea, vocea blândă a Duhului Sfânt, şi e atât de diferită faţă de ceea ce mi se spune şi faţă de ceea ce aud că este ea! Uneori chiar mă gândesc că eu slujesc altui Dumnezeu, faţă de dumnezeul pe care oamenii mi-l spun. Ţie nu ţi s-a părut niciodată asta?
Pleoapele îmi tremură încet, iar vocea vorbeşte sufletului meu. Mereu şi mereu mă încurajează cântându-mi ceea ce i-a cântat şi lui Leslie Ludy adeseori: "Fii liniştit copilul Meu să ştii că nu-S departe. Fii liniştit copilul Meu, lasă-ţi frica deoparte..."  Zâmbesc. Îmi vine să plâng.

Dacă Dumnezeul meu care face soarele să apună şi să răsară, dacă Dumnezeul meu care face ca bobul de grâu să dea rod de aur, atunci nu ştie El oare? Până şi firele din cap îmi sunt numărate! De fiecare dată când privesc minunatele stele de pe Cer mă gândesc la cât de diversificat este Dumnezeu, cât de colorat şi în cât de multe moduri ni se revelează El. Iar noi, ce facem? Îl agăţăm iarăşi în cuie, în doctrine şi ideologii nebuneşti, ni-L imaginăm că spune numai da şi nu. Credem că El este dur, rece şi distant faţă de noi. Ne asuprim deşart trupurile şi ne îmbrăcăm numai în culori închise, când El este aşa de colorat şi vesel! Când străluceşte şi licăreşte în aşa de multe moduri, când face aşa de multe minuni de toate felurile. Iar noi suntem seci şi lipsiţi de viaţă. El ne vrea plini de bucurie şi mulţumitori în orice situaţie. Îl facem să sune aşa de sofisticat, când El este atât de simplu şi delicat! Cel mai bine Îl văd pe Dumnezeu în ochii negri al vreunui copil cu picioarele desculţe şi cu hainele mânjite de îngheţată. Îl văd cu ochii de carne atunci când Îi zâmbesc sfios, iar El îşi deschide inima în faţa mea zâmbindu-mi timid şi bucuros.
Şi oamenii care credeau că El este de găsit numai la biserică şi atunci când ne "bate", cum ne place nouă să credem! Mulţi dintre noi nici măcar nu-L trăim pe Isus Hristos al Bibliei. Trăim un dumnezeu tradiţionalist şi aspru, care îşi încleştează pumnul când vreo tradiţie Îi este încălcată!
Să vă spun ceva: Încă există Speranţă pentru fiecare om. Cei care Îl cunosc pe adevăratul Isus, cunosc totul! Nu mai e nevoie de blabla-uri şi etc. Numai Isus... şi tu.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu