Pagini

miercuri, 11 iulie 2012

Mulţumirea deschide ochii spre binecuvântare


Noaptea trecută nu am dormit deloc bine, ba chiar am avut şi un coşmar. Mă apropii de sora mea care doarme liniştită şi îi spun speriată: "Mi-e frică!" şi îmi pun capul pe umerii ei, ca şi cum aş încerca să mă ascund de ceva. Îmi ridic ochii înfricoşată în toate colţurile camerei, închipuindu-mi că cineva se află acolo. Inima îmi zvâcneşte în piept şi îmi maginez scenarii de groază, dar îmi vine o idee. Să mă rog.
Mi-e teamă să mă dau jos din pat şi să mă pun pe genunchi, aşa că mă rog în gând. Aud afară câinii cum latră şi mi se pare că cineva deschide uşile de la casă. Încep să mă rog. Greierii au încetat să-L mai laude pe Domnul, le e somn. Camera e întunecată. Mă rog. Mulţumesc.
"Doamne Isuse, Îţi mulţumesc pentru noaptea aceasta şi pentru tot. Te rog ca Tu să păzeşti toate colţurile casei. Mi-L imaginez pe Isus plimbându-se cu grijă în jurul casei. Am avut o vedenie? Îndepărtează de la mine teama aceasta care nu ar trebui să fie şi Te rog să-mi dai un somn liniştit şi dulce în noaptea aceasta. Am uitat să-I cer asta când m-am rugat înainte să mă pun în pat. Doamne, şoptesc cu o urmă de îndoială,  facă-Se voia Ta în legătură cu noaptea aceasta. Un nod din gât nu mă lasă să respir. Oricare ar fi ea.. " 
Inima mi s-a liniştit.

Ştiu că fiecare dintre noi trecem uneori prin momente de teamă, aşa cum am avut eu azi noapte. Ne imaginăm scenarii horror şi ni se pare că o persoană întunecată este undeva în colţul camerei cufundată în noapte. Avem coşmaruri. Nu am mai avut un coşmar de câţiva ani, cred. A fost chiar foarte înfricoşător. Nu îmi pot explica de ce uneori mi se întâmplă asta, chiar este cineva în colţul camerei? Eram în pericol dacă nu mă rugam? Coşmarul acela a însemnat ceva? Mi-e teamă. Dar, deşi îmi este greu să spun asta în acele momente, touşi o voi face: mulţumesc. Am îndrăznit să transform clipele acelea urâte în nişte momente în care mi-am înălţat mulţumirile înspre Ceruri. Şi am acceptat voia Sa în legătură cu noaptea aceea. Mi-a fost greu să o fac, pentru că în mintea mea de om speriat m-am gândit că cineva chiar vroia să ne facă rău! Dar am ştiut ceva. Indiferent de ce mi s-ar fi întâmplat, Dumnezeu este bun şi eu sunt iubită.

Katie, aşa cum doarme în fiecare zi
Sunt nervoasă pentru că nu pot să întorc clătitele în aer, aşa cum face Mami. Lovesc cu lingura în aragaz de nervi şi îmi spun că nu am să mai fac asta niciodată. Este cald în bucătărie şi eu sunt de vreo 3-4 ore acolo, deja picioarele mă dor şi sunt obosită. Casc somnoroasă şi privesc afară. Muşcatele din curte se lasă în voia vântului şi Soarele le aruncă priviri pline de căldură, iar ele le primesc cu dragoste. Piscile sunt tolănite pe jos, mi-e ciudă pe ele că pot dormi atâta. Katie se împinge cu picioarele într-un ghiveci şi Johnny face "şmecheriile" lui cu capul( nu înţeleg cum şi-l poate tot suci aşa!) iar mie îmi vine o idee.
Să mulţumesc! Îţi mulţumesc pentru aceste momente şi pentru clătite, Te rog ajută-mă să-mi iasă bune şi ajută-mă să le întorc. Mulţumesc pentru tot!
Dintr-o dată simt cum inima mi se încălzeşte şi nervii mi se topesc. Bucuroasă, mă apuc de treabă şi pot întoarce clătitele ca şi Mami! Râd şi mulţumesc iar. Aud rândunicile cum cântă şi mă gândesc la cât de binecuvântată sunt!

De ce am scris aceste două întâmplări din viaţa mea? Ca să-ţi spun că, indiferent de situaţia în care te afli, ai două lucruri mari de făcut. Roagă-te şi mulţumeşte!
Făcând asta vei vedea cu ochii tăi cum fericirea îţi va inunda ochii şi mulţumirea va lua loc cârtirii. Sunt fericită în situaţia în care mă aflu şi năpădită de binecuvântări mari în fiecare zi.
Soarele începe să apună şi în curând cerul va fi împodobit de stele, iar eu le aştept cu nerăbdare. Tu nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu