Pagini

duminică, 12 august 2012

Alege să faci o diferenţă acolo unde te afli

Dragii mei, după o pauză destul de lungă am revenit printre rânduri. Prin locurile în care am umblat am văzut multe lucruri, atât bune cât şi rele.
Pentru început, aş vrea să vă spun ceva. Apreciaţi această ţară minunată în care trăim, fiţi mulţumitori în orice situaţie v-aţi afla şi nu încetaţi să luptaţi. Pentru idealurile voastre. Pentru familie. Pentru vise.
Este, da, greu să ai standarde înalte şi unele limite impuse, dar se merită! Pentru că răsplata noastră este mare, atât aici, dar mai ales în Ceruri!
Ieri eram într-o piaţă într-un oraş mare şi stăteam pe un scaun, dar în faţa mea două femei vorbeau. Încă de la început am văzut lacrimi în ochii uneia dintre femei ce şi le ştergea constant cu mâna şi se abţinea să nu plângă. Soţul ei o părăsise pe ea şi pe fiica ei cu mulţi ani în urmă, când fetiţa era mai mică. Acum avea 20 de ani şi era studentă la universitate, dar copilul preaiubit al acelei mame suferea de o boală necruţătoare: cancerul. Este ceva mult prea greu pentru Dumnezeu? Asta mă întrebam atunci, asta mă întreb şi acum. Tocmai ce venise de la spital unde făcuse un tratament de chimioterapie şi era la cumpărături.. deja slăbise 15 kilograme şi avea nevoie de haine noi. Simţisem cum muşchii faciali mi se înmuiaseră şi priveam tristă acea mamă care lăcrima mereu. Spune-i Mile că Eu am să o vindec. Spune-i! Eu sunt Dumnezeu. O voce blândă şi tandră mi-a încălzit sufletul. Să fie doar elanul unei euforii de moment? Spune-i! Nu, nu prea cred asta. Câteva secunde mă frământasem în sufletul meu dacă să-i spun sau nu, parcă îmi era şi puţin ruşine. Ce va spune ea? Poţi alege să faci o diferenţă. Din nou, El. Aşa-i, pot alege asta!
Numai Dumnezeu mai poate să o vindece. Gata, am spus-o. Le-am întrerupt pe doamne, recunosc. O tăcere se lăsă pe moment, dar apoi mă aprobaseră. "Da, da, ai dreptate. Numai El mi-a dat putere până aici, fără Dumnezeu nu ştiu ce m-aş fi făcut." Şi... a zâmbit. Am zâmbit şi eu.

Se poate! Poţi face o diferenţă în locul în care eşti chiar acum. Putem arăta oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu că El este! Chiar acuma seara mi-a spus o femeie ceva ce mi-a mişcat inima.
Acum cu sezonul lemnelor, o familie şi-a cumpărat şi ea o camionetă de lemne şi după socotelile lor, două femei ar fi reuşit singure într-o săptămână să le crape şi să le şi depoziteze. Într-o zi, în timp ce erau la treabă, câteva tinere ce se plimbau pe acolo le-au zărit pe acele femei ce se chinuiau cu lemnele. "Vrem să vă ajută, şi noi." au zis ele zâmbitoare. Hmmm.. s-a gândit una dintre femei. Cine ar mai zice asta? În nici 20 de secunde acele fete s-au oprit din plimbarea lor şi împreună cu încă 5 tineri au ajutat acele femei cu lemnele. În două ore totul a fost gata. Buimăcită, doamna casei a vrut să le dea ceva, bani sau mâncare.
Nu, nu. Noi am făcut asta în numele Domnului. 
Aşa să faceţi şi voi!

Imagine de pe: www.google.com

Un comentariu: