Pagini

sâmbătă, 25 august 2012

Rânduri pentru Mama

Mi-am dat seama în ultima vreme cât de puţin observăm, noi copiii şi oamenii, toate sacrificiile pe care le face Mama pentru noi. Nu ştiu cum de nu mi-am făcut timp mai devreme să încep să observ dragostea de mamă, să pot vedea ceea ce se ascunde în spatele cuvintelor ei, să înţeleg de ce ea niciodată nu-mi spune "Nu!" atunci când îi cer ceva, deşi obosită şi sătulă fiind, ea totuşi... mă slujeşte!
Iubita mea Mamă, iartă-mă dacă până acuma nu am observat cât de mult mă iubeşti tu pe mine, deşi ştiam că mă iubeşti ca orice mamă. Totuşi, simplul fapt că ştiam că tu mă iubeşti ca li o mamă nu mă consola. Vroiam să studiez dragostea, să înţeleg de ce mă iubeşti şi ţii cu mine mereu, chiar şi atunci când nu aveam dreptate. De ce, în profida mofturilor mele, tu tot nu mă părăseşti, tot mă susţii. Îţi mulţumesc pentru momentele în care m-ai mustrat atunci când am greşit, m-ai făcut să înţeleg mai bine unele lucruri, şi m-am smerit! Slujire.
Cheia spre împlinire. Îmi dau seama că pentru o femeie slujirea este un lucru primordial, este ceva ce o împlineşte, un lucru ce îi face inima să tresaltă de bucurie. Atunci când eu sunt sătulă, şi Mama este. Atunci când ea se lasă pe ea ca să-mi cumpere mie o bluziţă care îi spun că-mi place, ea simte ca şi când ea şi-ar fi cumpărat o haină! Şi nu pot înţelege asta, nu pot pricepe de ce ea lasă din drepturile ei, de ce nu ia de bun ceea ce i se cuvine. Pentru că e Mama şi slujeşte.

O văd uneori cu ochii obosiţi şi nu fac nimic, doar o privesc şi încerc să înţeleg. Să pot vedea ceea ce se ascunde sub acei ochi ce m-au văzut când eram o bebeluşă ce nu o lăsam să doarmă noaptea, de a trebuit să  se pună lângă mine în pătuţul meu de lemn! Mama, cred că ai stat cam chinuită atunci! Dar nu îţi păsa de tine, te-ai lepădat de nevoile tale, ai uitat de "Drepturile femeii-mame" şi ai ales să mă faci pe mine fericită, deşi nu ştiam nici să vorbesc pe atunci! Dumnezeu să te binecuvânteze, Mama.

Ştiu că Dumnezeu le va răsplăti din plin mamelor ce n-au dormit nopţi întregi pentru că noi, copiii, nu le lăsam să o facă şi protestam cu lacrimi de crocodil. Cred că Dumnezeu le înţelege pe toate mămicile care au copii mici şi care nu se pot ruga sau citi Biblia pentru că trebuie să aibă grijă de ei, Îl văd pe Dumnezeu zâmbind satisfăcut şi am credinţa că numai El le întăreşte pe toate mamele atunci când ele spun: "Nu mai pot...", luându-le de mâna dreaptă şi spunându-le cu privirea-I blândă: Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta!

N-am s-o uit niciodată pe Mama în prima mea zi de şcoală, atunci când tot încercase să se uite la lista doamne învăţătoare, să vadă dacă şi numele Emanuela-Milena Cismaşiu este trecut acolo. Parcă o văd cum stătea pe vârful picioarelor şi lungindu-şi gâtul cu buchetul de flori în mână, încercând să vadă lista. Eu doar priveam. Ea părea atât de înaltă, iar eu aşa de micuţă! Acum sunt mai înaltă decât Mama, dar mereu o voi privi aşa cum am privit-o în ziua aceea. Mă voi minuna mereu de misterele de nepătruns din sufletul fiecărei mămici şi le voi aproba atunci când ele îşi vor lăuda odraslele, fiecare din ele îmbujorate fiind când vor vorbi de îngeraşii lor. Ştiu că pentru o mamă copilul ei este cel mai bun şi cel mai frumos. Mămicilor, aveţi dreptate! Aveţi cei mai frumoşi copii din lume! Şi cei mai inteligenţi!

Am un respect profund pentru toate mămicile din lumea asta care şi-au acceptat cu zâmbetul pe buze acest rol: de a fi mamă şi de a sluji.
Noi copiii vă iubim mult şi ne cerem iertare pentru momentele în care vă greşim. Noi ştim că voi ne iertaţi repede, chiar dacă nu o arătaţi pe moment!
Nu uitaţi, indiferent de cât de greu este acest rol de mamă, Dumnezeu este bun şi voi sunteţi iubite.

Imagine preluată de pe: www.google.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu