Pagini

vineri, 31 august 2012

"Te grăbeşti ca fata la măritat!"

Stăteam liniştită în cameră şi dintr-o dată îmi aud telefonul sunând. Ţrrr. Ţrrr. Îl iau în mână ca să văd cine mă sună. Oh, este ea! De mult nu mai vorbisem cu ea şi îi răspund veselă. După ce vorbisem câteva minute, ea îmi spune dintr-o dată: "Mile, eu mă mărit!". O linişte se lasă peste întreaga conversaţie. Simt cum o avalanşă de sentimente întortocheate naufragiază pe ţărmul inimii mele. Sunt revoltată. "Cum, ce-ai zis?" o întreb eu autoritară. "Da, mă mărit. Deja am spus la toată lumea, la mama, la toată familia mea.".
Şi atunci îmi trec prin minte toate amintirile frumoase cu prietena mea, mă gândesc repede la cât de rapid trec anii şi nu-mi vine să cred, dar am crescut! Nu-mi vine să cred că ei îi stă gândul la asta.
"De la anul mă mut de aici. Mă duc acolo.". Mai că nu-mi vine să plâng. "Nici să nu te gândeşti la asta! Cum adică, îţi laşi prietenele pentru un băiat? Analizează situaţia. Eşti sigură că vrei să faci asta? Nu te grăbi aşa! Căsătoria este pe viaţă, gândeşte-te, chiar eşti pregătită să petreci tot restul vieţii alături de acel băiat?" îi spun revoltată şi grăbită parcă. Ea râde la telefon în timp ce eu sunt nervoasă. "Mile, îmi spune ea râzând, tu nu te-ai schimbat deloc. Tot aşa ai rămas.". "Bineînţeles că nu m-am schimbat, îi răspund eu, şi nici nu am s-o fac! Las' că ne vedem noi şi stai să vezi atunci câte sfaturi am să-ţi mai dau.".
Într-un final am încheiat convorbirea trecând la alte subiecte, dar pe tot parcursul zilei mie gândul mi-a rămas tot acolo.

Atunci am stat şi m-am gândit cât de grăbite sunt fetele la măritat. Ştiţi zicala asta: "Te grăbeşti ca fata la măritat!". Ei, cam aşa este. Nu înţeleg de ce fetele se grăbesc aşa să se mărite. Nu vreau să desfiinţez căsătoria, departe de mine gândul acesta. Dar vreau să fim înţelepte. Nu vreau ca să ne mărităm pentru că ne simţim singure şi avem nevoie de cineva care să ne ţină companie (de parcă numai la asta s-ar rezuma căsnicia!), şi nu vreau ca să facem acest pas pripite.
Eu consider că până la măritiş sunt multe lecţii importante de învăţat. Trebuie să ne pregătim oarecum pentru acest pas, nu ne aruncăm atât de repede în căsătorie fără a avea habar cum se porneşte aragazul. Şi nu ne mărităm cu primul băiat care ne iese în cale şi ne spune cu o voce de bas: "Eşti cea mai specială fată pe care am întâlnit-o până acuma. Vrei să te căsătoreşti cu mine?".
Trebuie să fim cu luare aminte la multe lucruri. Ca de exemplu, trebuie să luăm seama că nu ne mărităm cu acel băiat pentru că ne-dat pe spate cu şarmul lui. Ar trebui să observăm felul în care el se comportă în societate, dacă îi plac sau nu copiii, ori dacă se simte bine în prezenţa părinţilor tăi, de exemplu. Să nu uităm că odată ce suntem căsătorite, nu ne căsătorim numai cu el, ci şi cu familia lui. Din ce fel de familie provine? Părinţii lui te plac? Dar mama lui ce părere are de tine?
Iar voi doi, chiar aşa de mare este dragostea dintre voi, încât să reziste până la moarte. Nu ne căsătorim pe baza unui sentiment, căci dacă ar fi aşa într-o scurtă vreme căsnicia ni s-ar duce pe râpă. Multe fete pornesc în căsnicie cu siguranţa că sentimentul dragostei va dura până la adânci bătrâneţi, dar se înşală amarnic.

O căsnicie de durată nu are la bază sentimentul dragostei, ci dragostea agape. O dragoste ce iubeşte când nu este iubită, rabdă când este de răbdat, şi suferă totul. Nu o dragoste egoistă, care iubeşte atâta timp cât "simte" asta. Fetelor, nu-i de glumit cu asta! Trebuie să ne gândim la multe aspecte înainte de a ne căsători. Înţeleg că acum sunteţi îndrăgostite până peste cap de iubitul vostru, dar fiţi prevăzătoare. Sunteţi sigure că acel băiat este pentru voi? Povestea voastră de dragoste este într-adevăr scrisă de Dumnezeu, ori de mânuţele voastre? Când Dumnezeu scrie o poveste de dragoste, simţiţi amândoi cum o mână divină vă călăuzeşte întru-totul. Îl lăsaţi pe El să fie Autorul întregii poveşti, nu numai a capitolului I: Ziua în care ne-am cunoscut. Iar ca acea poveste de dragoste să fie scrisă de El, trebuie multă rugăciune, dăruire, răbdare. Atunci când lăsaţi ca emoţiile să vă conducă povestea de dragostea, când sunteţi "un alt cuplu" pentru restul lumii, mai bine daţi un pas înapoi şi evaluaţi-vă relaţia.

Nu ştiu de ce v-am scris despre asta, poate ca să vă dau nişte lucruri de gândit. Când Dumnezeu este Cel care vă conduce fiecare secundă din viaţa voastră, atunci fiţi sigure că El vă conduce şi în povestea de dragoste. Asta nu înseamnă că nu veţi greşi niciodată, dar înseamnă că aţi pornit pe un alt drum, pe drumul cel bun. Încotro, fetele, nu stârniţi dragostea şi iubitul până nu-i vremea lor. Bucuraţi-vă din plin de singurătate şi nu vă pierdeţi timpul cu toţi băieţii ce vă ies în cale. Ori aţi vrea să nu mai aveţi ce să daţi viitorului soţ atunci când el vă cere Inima?

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

4 comentarii:

  1. Un sfat, dacă-mi permiți. Când te căsătorești, te căsătorești DOAR cu el, NU și cu familia lui. Din păcate - și asta o spun cu 13 ani de căsnicie în spate - vin vremuri când trebuie să stai doar lângă soț/soție, NU și lângă familia lui. Dacă faci greșeala să te căsătorești și cu familia lui, ți-ai pus capac căsniciei. Cele mai multe surse de ceartă provin din afara cuplului și, din cauză că provin din familii, sunt extrem de greu de rezolvat. Iată de spun că în clipa în care te căsătorești, te căsătorești doar cu el/ea, sunteți o familie distinctă care nu depinde de nimeni și nimic; depinde doar de Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa e, mulţumesc pentru asta. Numai că eu mă refeream că pe lângă toate celelalte lucruri, familia partenerului este foarte importantă, cel puţin pentru mine. Contează mult să primeşti binecuvântarea familiei, a părinţilor, dar bineînţeles sunt cazuri şi cazuri.
      Apropo, mă bucur pentru că ai lăsat comentariul. :)

      Ștergere
  2. Da, normal că familia lărgită e importantă (iar binecuvântarea părinților e vitală), însă trebuie ținută în afara căsniciei celor doi. Indiferent cât de bine te înțelegi cu familia lui/ei, familia TA este - din clipa căsătoriei - TU și soțul/soția și copiii. Din păcate, am văzut familii tinere (din biserici evanghelice) distruse din cauza părinților, cu toate că vina ultimă o au cei doi tineri care n-au știut să-și definească, delimiteze și protejeze propria familie. Îți doresc mult succes în toate și nenumărate împliniri în viața de familie (când o veni vremea).

    RăspundețiȘtergere
  3. Amin! Amin! Multumesc Domnului Isus pt acest articol!

    RăspundețiȘtergere