Pagini

miercuri, 5 septembrie 2012

Fiţi autentici pentru El, fără temeri!

Uneori este foarte bine să te stăpâneşti, să zâmbeşti când îţi vine să plângi şi să vorbeşti când simţi că ai vrea să taci. Dar sunt şi zile în care vrei să fii tu, în care vrei să-ţi exteriorizezi durerea sau sentimentele ascunse. Avem nevoie şi de clipe în care să plângem fără să ne pese de ceea ce vor zice ceilalţi, avem voie să şi vorbim când ni se spune să tăcem. Decât să fiu o persoană falsă, mai bine să-i spun unui om în faţă ceea ce cred despre eu, decât să-i zâmbesc în faţă, iar pe la spate să nu mai fac asta. Eu nu pot să fiu falsă!
Şi nici nu trebuie să fiu. Mai bine o mustrare pe faţă decât o dragoste ascunsă. Prefer să nu zâmbesc dacă nu-mi vine s-o fac, prefer să tac decât să vorbesc mult şi fără niciun rost.
Urăsc să fiu nevoită să merg undeva şi să fiu nevoită să mă prefac că sunt bine, când defapt eu mi-aş dori să stau acasă şi să plâng în voie. Urăsc falsitatea! Nu-mi place asta!
În ziua de astăzi există aşa de multă falsitate între relaţiile noastre, sunt atât de multe zâmbete false şi multe minciuni spuse. Ne complimentăm ţinutele unii altora, iar după abia aşteptăm să bârfim în voie până nu mai putem. Aprobăm unele dintre afirmaţiile persoanelor fără a fi de acord cu ele. Stăm ca statuile în timp ce cineva îşi bate joc de convingerile noastre. Eu zic să ne ridicăm şi să ne apărăm principiile!

Chiar dacă s-ar putea să părem ridicoli pentru ei, de ce ar trebui să ne pese mai mult? De chicotelile lor dispreţuitoare sau de cauza noastră? Oamenii care inspiră şi care schimbă lumea nu sunt cei temători de ce va spune unul şi altul, ci sunt cei care luptă pentru cauzele lor, sunt cei care ştiu să vorbească fără să fie intimidaţi de replicile tăioase ale celorlalţi. Mie personal nu-mi pasă de ce spun ceilalţi, atâta timp cât ştiu că Dumnezeu mă susţine în ceea ce fac. Niciodată nu mă pornesc într-o luptă fără a fi sigură de armele mele. Şi aşa ar trebui să facem noi toţi.
De ce aş încerca să le fiu pe plac oamenilor dacă asta nu mă ajută cu nimic, nici pe mine şi nici pe Dumnezeu? De ce să nu fiu mai curajoasă dacă asta vrea El de la mine? De ce să-mi fie teamă să spun ceea ce El mi-a spus să vă spun? Uite, nu mi-e teamă dacă unii nu veţi fi de acord cu mine şi nu-mi voi retrage vorbele dacă ştiu că ele sunt de la El, de la Dumnezeu.

Dragilor, îndrăzniţi să fiţi autentici! Dacă Dumnezeu vă spune să fiţi cumva, dar asta ar însemna să fiţi în contradictoriu cu prejudecăţile oamenilor, ce aţi alege? Luaţi-vă crucea şi fiţi viteji pentru El!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu