Pagini

vineri, 21 septembrie 2012

Fragment dintr-un vis... (II)

Îmi place mult să scriu. Cred că tocmai din această cauză continui prin harul lui Dumnezeu să scriu la "cartea mea". De asemenea, ador şi să citesc. Am să vă mai postez încă un mic fragment din romanul meu la care scriu aproape zilnic. :)



-Trebuie să plec. îi spuse Helen într-un final şi se întoarse ca să-şi şteargă o lacrimă fugitivă ce i se scurse pe obraz. Tim o prinse de braţ, ea simţi asta şi se desprinse din braţele sale, fugind în curtea bisericii. Tim rămase singur în holul bisericii, deziluzionat şi cu o mulţime de întrebări în minte. "Fata aceasta e ciudată." îşi spuse el după ce analiză rapid în minte situaţia, şi se întoarse în biserică afectat de ceea ce se întâmplase. Helen ieşise în curtea bisericii şi izbucni în lacrimi, stropi de apă sărată ce spuneau povestea vieţii ei, stropi ce vesteau durerea ei lăuntrică. Se simţea murdară în comparaţie cu Tim şi Debbie, şi când se gândea la faptul că mai era şi însărcinată pe deasupra începea să plângă şi mai tare. Nici mirosul mângâietor al florilor din curte nu o liniştiră, nici petalele de trandafir ce zburdau prin aerul îngheţat nu se încumetase să le prindă în palmele ei micuţe. Deborah o auzise din parcare şi fugise înspre Helen.
-Ce s-a întâmplat, Hel? o întrebă ea speriată de starea în care se afla prietena ei. Izbucnise aşa dintr-o dată într-un plâns sfâşietor. Nimeni nu ştia însă motivul lacrimilor ei. Numai Dumnezeu îi înţelegea durerea de nepătruns a sufletului ei străpuns de săgeţile sorţii. Simţea că nu mai există nici o şansă ca să-şi găsească un soţ credincios care s-o accepte aşa cum este, se gândea că toate speranţele ei cu privire la vreun bărbat bun se spulberaseră. Ce bărbat credincios care-şi doreşte o soţie pură s-ar încurca cu o fată ca şi Helen? Aşa se gândea ea. Nu ştia că Dumnezeu avea în planul Său pentru ea un băiat pe care L-a pregătit special să o accepte pe ea, şi pe copilul ei din pântece.
 După ce se opri din plâns şi numai suspinele îi mai rămaseră de exteriorizat, Helen îi spuse prietenei ei cu tristeţe:
-Cărui băiat credincios i-ar trebui pe mine în starea asta? Spune-mi unul!
 Debbie o privi cu durere, înţelegând întrebările inimii străpunse ale lui Helen. Debbie înţelese că Helen îşi dorea un viitor soţ credincios, dar, se întreba ea, cine şi-ar dori-o pe ea?
-Sunt sigură că Dumnezeu are pregătit şi pentru tine un soţ credincios! îi spuse Debbie cu un ton încurajator şi prinzând-o de braţe. El pentru oricine are pregătit un ajutor potrivit. Chiar şi pentru tine, Hel. Cine a spus că dacă eşti însărcinată nu vei găsi un băiat care să vă iubească pe amândoi? Există şi bărbaţi cărora nu le pasă de părerea lumii! Să nu crezi că Jake este singurul bărbat de pe întreaga planetă, care apropo nici măcar nu îl pot numi bărbat. Este un laş! Helen se opri din plâns şi o privi pe Debbie cum o sfătuia aşa cum avea exactă nevoie, deşi şi ea era singură. Sunt fete singure care pot da sfaturi extraordinare despre relaţii! Aşa era şi Debbie, un crin printre spinii acestei lumi însetaţi după atenţie şi faimă.
-Debbs, spuse Helen ştergându-şi lacrimile, ceea ce mi-ai spus tu este extraordinar. În timp ce vorbeam cu Tim mă gândeam cât de perfect este el în relaţia Sa cu Dumnezeu, faptul că el dintotdeauna poate a fost aşa, nu a greşit în faţa Lui. Sunt sigură că el aspiră la ceva mai înalt, la o fată curată aşa cum eşti tu Debbie. Apoi, continuă ea în timp ce prietena ei înroşi când îi spuse asta, m-am gândit cum sunt eu. Păcătoasă, însărcinată şi egoistă pe deasupra. Nimeni nu m-ar suporta! Şi mi-am spus că niciodată nu voi avea parte de un bărbat dedicat în relaţia Sa cu Dumnezeu aşa cum este de exemplu Tim, şi arătă cu mâna înspre biserică. Spune, nu am dreptate?
-Nu, nu ai! îndrăzni Debbie să spună. Asta crezi tu! Dacă ai şti cum era Tim înainte de a-L cunoaşte pe Isus nu ţi-ar veni să crezi. Ştii ce a făcut el? spuse Debbie cu voce tare.
-Ce? întrebase Helen interesată.
-Înainte de a-L cunoaşte pe Isus, a avut o relaţie cu o fată. Ea a rămas însărcinată, şi Debbie o privi pe Helen în ochi, şi după aia nu a mai fost. Tim, accentuă ea, i-a dat banii pentru avort. Şi prietena lui a avortat. şi tăcu.
 Helen era complet şocată de ceea ce auzise, îşi puse mâna la gură când se gândi la Tim. Îşi aminti cum Jake îi dăduse şi ei bani pentru avort, dar ea îi refuzase cu desăvârşire. Dar Tim? El să facă una ca asta? Lacrimi micuţe îi curgeau din nou pe obraji, amintindu-şi scena aceea când şi ei i se oferiseră bani pentru avort.
-Dar Tim s-a schimbat acum. interveni iar Debbie pentru a o opri pe Helen din a-şi face o imagine greşită despre acel tânăr. Acum este altul! Şi ghici ce? Şi-a cerut chiar iertare acelei fete pentru ceea ce i-a provocat. Şi acum a spus că nici măcar nu va mai îndrăzni să-şi atingă viitoarea sa soţie până în ziua nunţii! Îţi dai seama? şi faţa lui Debbie se lumină. Helen pe deoparte nu păru atât de convinsă, cum adică, se gândea ea, îţi ceri iertare aşa de simplu după ce ai ucis un om? Dar stai puţin! Nu asta mai vroia şi Helen încă să facă? Acest gând o făcu să sufere şi mai tare, o învinovăţea parcă şi mai rău. Dar se putea schimba, da! La fel ca şi Tim. Acum Helen începuse să priceapă câte ceva din naşterea din nou. Mori tu cel vechi şi te naşti o altă persoană, un om nou. "Iată cele vechi s-au dus, toate s-au făcut noi." Acest verset îl auzi odată ea în grabă şi îi rămase întipărit în minte. Aşa putea fi şi în cazul ei. Există schimbare înspre bine. Helen îi zâmbi lui Debbie şi o îmbrăţişă, iar prietena ei la fel. În acele clipe se auzi uşa de la biserică cum scârţâie şi Tim apăru în pragul uşii. Ochii lui verzi erau şi eu umeziţi de lacrimi, iar privirea sa dezvăluia o durere ascunsă. Când vorbi cu Helen în hol, simţi aşa dintr-o dată un sentiment cumplit al păcatului. Îşi aminti trecutul său murdar şi nu înţelegea de ce tocmai în acele momente în care vorbise cu Helen. De ce prezenţa ei îi transmise această stare de umilinţă? Dintr-o dată se simţi extrem de păcătos şi murdar în comparaţie cu Helen, el se compară cu acea fată, şi ea tomcai în acele momente de asemenea se comparase cu el! "Ea păru atât de curată, se gândi el, iar eu?". El nu ştia însă ce se ascundea în burtica lui Helen, nu avea idee că o fiinţă nouă era plămădită încetul cu încetul de Plămăditorul suprem. Stătea în pragul uşii şi le privea pe cele două tinere, iar ochii îi scânteiau de la lacrimi.

Imagine de pe: www.deviantart.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu