Pagini

luni, 1 octombrie 2012

"Asta ar fi făcut Isus!"

Era o seară călduroasă de vară şi tocmai venisem de la prietena mea, manichiurista. Îmi făcuse unghiile şi mă simţeam bine cu ele. Ajung în faţa casei şi mă pun pe bancă să mă odihnesc puţin. Un băiat tot trăgea fetele de păr şi le bătea chiar. Mă ridic de pe bancă iritată de acea scena şi-i spun că nu-i frumos ce face, că un băiat trebuie să se comporte frumos cu fetele, nu aşa de brutal. Mă întreb de unde ştia să bată într-un aşa fel.  Se uită la mine şi îmi zâmbeşte. Îi zâmbesc şi eu. Ştie că sunt "pocăită" şi se uită la unghiile mele proaspăt făcute. "Pocăiţii n-au voie să se facă pe unghii!", îmi aruncă el cu ciudă şi apoi se ia iarăşi la bătaie cu fetele. Tresar. Mă sperii de ceea ce îmi spune. De ce nu a fost învăţat că nu e bine să se comporte astfel între oameni, dar a fost învăţat în schimb cum să recunoască "pocăitele" după unghii.

Îl privesc cum fuge după fete cu intenţia de a le bate, apoi încearcă să se arunce şi la mine. Îl opresc şi-l întreb şi eu frumos: "Dar tu arăţi ca un pocăit când faci toate astea?". Se uită la mine şi mi se desprinde din braţe şi îmi răspunde simplu: "Nu! Nici nu vreau să arăt.". Oftez dezamăgită şi mă rog în gând pentru călăuzire, pentru ca Dumnezeu să-Şi arate slava în toate astea. Deodată sunt năpădită cu idei despre cum i-aş putea arăta acestui copil adevărata pocăinţă. "Uite ce e, îi spun eu cu blândeţe, pocăinţa nu stă în unghiile mele. Nu ele decid dacă eu voi merge în Iad sau în Rai. Dacă Dumnezeu ar gândi astfel şi am ajunge în Rai după unghiile nefăcute, atunci ar fi prea uşor să fii pocăit." Îl privesc înţelegător, el numai îmi zâmbeşte şi adaugă: "Nu-i adevărat, unghiile contează.". "Ba nu!", îi răspund eu oarecum speriată de felul în care el şi mulţi alţi oameni privesc pocăinţa. Biblia spune că nu trebuie să ne temem de zilele în care vom fi nevoiţi să vorbim în faţa oamenilor despre Isus, pentru că El însuşi prin Duhul Sfânt va vorbi prin gura noastră. Chiar am simţit în acele momente cum cuvintele îmi veneau pe buze de nicăeri!

"Vino cu mine până la magazin.", îl îndemn eu pe băiatul acela. Vine. Mergem amândoi liniştiţi până la magazin, îi cumpăr şi lui ceva, iar afară ne apare în cale un băieţel îmbrăcat zdrenţăros şi ochii săi mari şi verzi îmi zâmbesc. Mă cunoaşte. Şi eu pe el. Îi zâmbesc şi eu şi-l întreb ce face. El se bucură foarte mult că vorbesc cu el şi îmi răspunde la întrebare. Băiatul acela care a venit cu mine ne priveşte pe amândoi puţin mirat şi nu înţelege de ce eu vorbesc cu băieţelul acela. Îi dau câţiva bănuţi acelui băieţel şi faţa lui se luminează şi mai tare. Ne luăm la revedere şi el intră în magazin. Băiatul de lângă mine mă priveşte puţin şocat şi nu mai înţelege nimic din toate astea. "De ce i-ai dat bani la ăla?", mă întreabă el cu autoritate. Zâmbesc mulţumită. "Asta-i adevărata pocăinţă, îi răspund eu privindu-l cu drag, aşa vrea Isus să facem!". Se încruntă puţin şi îmi răspunde: "Eu nu i-aş fi dat niciun ban!". "Asta ar fi făcut Isus.", îi răspund eu iarăşi. Pe el nu-l interesează prea mult vorbele asta şi-şi desface pofticios dulciurile ce i le-am cumpărat. Sunt bucuroasă!

Am vrut să scriu despre această întâmplare din viaţa mea ca să arăt ceva. Adevărata religie nu constă în a nu avea unghile făcute, împletituri de păr sau bijuterii, ci este ceva mai mult. Este o chemare sfântă de a ne revărsa vieţile noastre pentru cei neajutoraţi şi lipsiţi, şi de a ni le revărsa cu dragoste! Nu există o bucurie mai mare decât să faci ceea ce ar făcut Isus dacă ar fi fost în acel loc. El nu ar fi condamnat, ci S-ar fi revărsat pentru cei în lipsă. Şi-ar fi făcut timp să-i înveţe adevărata pocăinţă şi chiar Să le vindece rănile, Să le dea răspunsuri la întrebări. La asta suntem chemaţi toţi cei ce suntem "pocăiţi", sau cel puţin cei ce vrem să fim. Nu este o cale uşoară, dar este cea mai plăcută din toate căile din lume. Ştiţi de ce? Pentru că duce numai în Sus, pe când celelalte duc în jos! :)

12 comentarii:

  1. din ceia ce spui tu reiese ca nu conteaza cum se imbraca pocaitii(pocaitele) dar eu iti spun ca conteaza foarte mult chiar pentru ca inainte sa misti un deget oamenii te citesc dupa cum iesti imbracat. Aduti aminte de un verset in care spune ca (ia iesit in cale o femeie imbracata ca o curva) deci imbracamintea si mai ales machiajul spune multe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că contează, dar părerea mea este că atâta timp cât Îl cunoşti pe Isus, El te va călăuzi şi în felul în care te vei îmbrăca. Totuşi, cred că mai bine dacă ne-am uita la mărturia vieţii unui om decât la felul în care el este îmbrăcat. Poţi fi costumat şi în oaie, iar când colo să fii lup. :)

      Ștergere
  2. Ma vad "obligat" sa intervin.Ceea ce scri tu acum,aici este in totalitate erezie.Si inca erezie nimicitoare deoarece s-ar putea sa influenteze negativ pe cineva care de abia asteapta sa-si satisfaca anumite porniri ale firii.Vreau sa fiu mai explicit.Intrebat odata un pastor la o comferinta de tineret daca exista sau nu rock crestin,fratele a raspuns ca daca exista draci pocaiti atunci avem si rock crestin.Ce vreau sa zic cu asta?Vreau sa spun ca nu cred ca Hristos in ziua in care ar fi avut programare la manichiura ar fi facut aceasta fapta buna.De fapt cu banii pe care i-ai platit la manichiura ai fi putut face mult mai multe fapte bune.Faptele oare ne mantuiesc ?Sint tare multi filantropi azi in lume care fac fapte bune,unii pentru ca sint buni si milosi iar altii doar din dorinta de asi ascunde de fapt o sumedenie de pacate crezind ca prin aceste fapte bune le pot ispasii.O sa-mi spui ca inima conteaza !Oare poti avea o inima curata si pocaita dar fusta ta sa fie mini ?Oare cite interpretari dam versetului:Nu va potriviti chipului veacului acestuia !Interiorul tau este 100% etalat in exteriorul tau.Numai exteriorul conteaza..???NU Ci conteaza de fapt ca sintem copii de Dumnezeu ( daca sintem nascuti din nou de Duhul Sfint )...si marturiseste Domnul insusi despre noi si in acelasi timp marturisim si noi prin TOT ce facem.Babe ...atunci ????? Nu dar nici Izabele,ci ....Duhul Sfint va va invata toate lucrurile.Nu vreu sa jignesc pe nimeni si nici sa dau senzatia de "legalism exacerbat "Dar inca este loc de pocainta si doresc,ca Domnul sa nu-si ia harul sau de la noi si sa ne dea putere sa ne pocaim.Domnul sa ne binecuvinteze !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu înţeleg de ce ne grăbim să clasificăm noi "pornirile firii". Iar despre rockul creştin şi alte genuri de muzică creştină gen hip-hop sau populară, trebuie să spun că foarte mulţi oameni s-au întors la Isus prin această muzică, pentru că noi suntem chemaţi să ne facem cu grecul grec şi cu iudeul iudeu. Nu înţeleg dar atunci de ce luăm atât de repede pietrele în mâini şi suntem pregătiţi să aruncăm cu ele. Dumnezeu nu este numai un Dumnezeu al românilor. Ciudat că numai în ţara asta stau altfel treburile, în timp ce în Africa şi în alte ţări se întorc la Cristos zilnic cu sutele şi miile. Iar noi am cam rămas în urmă. De ce? Pentru că vieţile noastre nu mai reflectă natura lui Isus. Haidem mai degrabă să ne concentrăm pe lucrurile veşnice şi nu pe certuri de cuvinte ce nu duc nicăeri.

      Ștergere
  3. Scuza-ma, esti cumva de religie carismatica? Atunci as avea o explicatie pt articolele tale:) Stiu ce promoveaza carismaticii, am fost intre ei. Toate fetele care se imbracau ca cele din lume si se aranjau ca ele, erau departe de a fi marturii pt ca oamenii nu iti citesc pe frunte eticheta de ,,pocait'' ci se uita la exterior prima data si asteapta sa fi diferita. Daca nu te gasesc asa,atunci pentru ei nu mai conteaza ca nu injuri sau altceva, daca esti pricina de aratat cu degetul pentru fusta scurta sau unghiile vopsite. Oare primele crestine care au fost martire s-au imbracat ca femeile pagane, au avut timp sa isi vopseasca unghiile? Stiai ca ,,traditia'' unghiilor vopsite vine din antichitate, de la prostituatele pagane?:D E logic ca un batic sau o fusta lunga nu te mantuie dar o imbracaminte modesta (nu neaparat fusta pana in pamant sau batic) te face diferita. Daca nu putem renunta la bijuterii sau unghii vopsite pt a nu fi pricina de poticnire (doar pt motivul acesta logic) atunci cum putem face alte sacrificii pt Domnul?! Probabil nu o sa publici comentariul, dar macar mediteaza la el:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu promovez niciun fel de religie şi nici nu vreau să impun nimănui să facă ceva, dar mi se pare şi din păcate aşa şi este, se pune în ţara noastră prea mult accentul pe cum eşti îmbrăcat, pe exterior. Sunt atât de multe certuri pe aceste teme în timp ce mii de oameni mor zilnic fără Cristos. Da, trebuie să mă diferenţiez ca şi creştină de restul lumii, dar cum altfel dacă nu mărturisindu-L şi suferind pentru Isus? Mi se cere să fiu modestă. Şi mai presus de asta, să fiu îmbrăcată cu tărie şi slavă, numai prin aceste haine mă pot diferenţia de restul lumii. Sunt necreştine cărora nu le plac bijuteriile şi nu le poartă, care nu se fac pe unghii. Dar stilul lor de viaţă este contrar Împărăţiei lui Isus. În regulă, fetele creştine, să zicem, se diferenţiază prin îmbrăcăminte. Dar băieţii creştini?

      Ștergere
    2. Pocainta nu sta nici intr-o fusta, nici intr-un batic ; dar astea stau in pocainta !!! :)

      Ștergere
    3. Şi dacă nu stau în astea înseamnă că-mi lipseşte ceva din pocăinţă? :)

      Ștergere
  4. Woaw.. De ce cand vine vorba de imbracaminte, fetele "sar ca arse" ? Repede cu zicala "Domnu` se uita la inima.." De ce nu lasam odata lumea asta si sa intelegem ca ce vine din inima se vede si in exterior... Cum ti-e inima, asa te imbraci, sau , ma rog... Cum va recunoaste cineva ca esti pocaita ? Oare nu de cand arunci o prima privire iti dai seama dupa ce anume umbla fata respectiva..? Vedeam zilele trecute pe site-ul Kerigma, un site crestin ca au aparut inele si bratari de vanzare "crestine" cu un verset pe ele... Gata, daca au un verset scris pe ele, putem sa le purtam ca doar, suntem crestini.. Cunosc o fata care a venit la pocainta si mama ei i-a spus ca de ce s-a pocait ca doar si fetele pocaitilor umbla la fel ca celelalte..!! Pai, daca un om din lume vede astfel lucrurile.. de ce nu ne schimbam si sa traim asa dupa cum e scris.. ? Stii de ce ? Pentru ca nu vrem sa lasam moda asta si "pacatul care ne infasoara atat de lesne" ...
    Ar fi multe de spus.. dar ma rezum aici..
    G.B.U >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citind comentariul tău m-am întristat. Ce trist este să ştiu că oamenii din lume ne recunosc numai după îmbrăcăminte, când ar trebui să ne recunoască după faptele noastre bune. Nu ştiu cine eşti, dar ai avut dreptate în legătură cu zicala aceea de care întradevăr, sunt unele fete care se folosesc de ea ca să-şi scuze îmbrăcămintea. Dar părerea mea este că atâta timp cât nu exagerezi (în îmbrăcăminte, în purtarea de bijuterii ş.a.m.d) nu faci nimic greşit, ci din contră, te fereşti de aşa ceva. Nu trebuie să judecăm înfăţişarea exterioară a cuiva atâta timp cât are o inimă curată. De exemplu, femeile din India care devin creştine nu renunţă la sari şi la cercelul din nas doar pentru că sunt creştine. Aşa este cultura în care trăiesc, cu asta au crescut. De aia te înţeleg şi pe tine în legătură cu acest comentariu că nu accepţi purtarea de bijuterii şi restul pentru că ai crescut în pocăinţa românească. Dar nu pocăinţa românească este Adevărul. Numai Isus este. Şi El.. priveşte diferit lucrurile.
      Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine şi învaţă să priveşti lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. :)

      Ștergere
  5. Eu inteleg perfect ceea ce-mi spui dar vreau sa-ti spun ca eu nu am crescut intr-o familie unde baticu se purta sub barba si fusta pana-n pamant.. Din contra, eram de aceeasi parere ca tine si ca multe fete din zua de azi.. si eram de parere ca la Dumnezeu conteaza doar interiorul ca el nu este preocupat de exterior..dar atunci nu intelegeam ca ce ai in inima se va vedea si in afara.. Si, cum spui tu, priveam lucrurile dintr-o perspectiva mai larga si asa am ajuns sa-mi largesc calea si intr-adevar, au fost oameni care au incercat sa ma convinga ca nu e bine si ca nu asa ii place lui Dumnezeu dar eu eram cu parerile mele si spuneam ca sunt cu cultura lor.. Asta, pana intr-o zi cand Dumnezeu mi-a vorbit intr-un mod neobisnuit si mi-a aratat voia Sa si cum este bine sa arate o fata pocaita... De atunci am inceput sa-mi schimb imbracamintea si comportamentul si, stii ce ? Cand am mers la scoala colegii mei au vazut o schimbare, au vazut ca m-am schimbat si colega mea de banca mi-a zis ca acum, intr-adevar arat ca si o pocaita.. (colega mea nu este crestina) .. Am ramas socata de afirmatia ei si am inceput tot mai mult sa cred ca asa e bine.. Am avut multe alte experiente in legatura cu asta si cred cu tarie ca asta e voia lui Dumnezeu.. De atunci incolo Dumnezeu a inceput sa lucreze minunat in viata mea si am invatat ca doar umpic sa privesti lucrurile "dintr-o perspectiva mai larga" ca atunci vrajmasul vine cu altele si asa ajungi sa te comporti ca lumea si sa umbli ca ea... Deci, eu inteleg si va inteleg parerile pentru ca si eu am trecut prin asta si stiu ce gandesti in legatura cu asta.. dar doresc ca Dumnezeu sa te lumineze si sa fi cu adevarat o Fiica a Celui Preainalt.. !! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În loc să cercetăm văduva și orfanul, stăm să judecăm care e pocăit și care nu.. Eu chiar o cunosc pe autoarea acestui blog și la adresa ei am doar laude de adus. Dacă Dumnezeu se află în inima ta, El îți va da înțelepciune privind și stilul vestimentar, și până unde să fie fusta. Așa văd eu lucrurile. Și așa îl știu eu pe Tatăl meu! Un Tată care nu își lasă copiii de rușine în fața oamenilor. Chiar dacă nu aș cunoaște autoarea, din articolele scrise de ea îmi dau seama ce fel de fată este! Poți face și tu diferența între o fată care îl are pe Dumnezeu în viața ei, sau care nu îl are ! Intenția mea nu este să o laud pe autoare, ci să spun adevărul așa cum este el !!! Dumnezeu să te binecuvânteze! :)

      Ștergere