Pagini

joi, 20 decembrie 2012

Sentimentele Mariei şi ale lui Iosif

Uau, încă nu-mi vine să cred că mai sunt doar câteva zile până la Crăciun. Parcă a trecut aşa de repede acest an frumos încât nu am apucat să mă gândesc prea mult la venirea lui Decembrie. Şi uite-mă ajunsă aici, atât de aproape de una dintre cele mai minunate şi de neînţeles sărbători care au existat vreodată. În ultima vreme m-am gândit foarte mult la modul în care a decurs naşterea lui Isus, evenimentele care s-au întâmplat în acea perioadă în viaţa lui Iosif şi a Mariei.
Noi citim cu o foarte mare uşurinţă Biblia, dar nu prea stăm să ne gândim adânc că acele lucruri chiar s-au întâmplat cu adevărat! Şi autorii Evanghelilor au fost destul de scurţi cu detaliile, dar eu stau şi mă gândesc cum s-a simţit în primul rând Maria când a aflat că va rămâne însărcinată, şi ea va fi acea femeie (sau mai bine zis fată) care-L va naşte pe Isus. Ea era o simplă fată care era logodită cu Iosif, bărbatul de care s-a îndrăgostit şi de care urma să-şi petreacă restul vieţii ei. Totul decurgea normal în viaţa ei, până într-o zi când a fost anunţată că ea este binecuvântata şi fericita femeie care va da naştere Pruncului. Ea nu a refuzat oferta, nu a strâmbat din nas şi nici măcar nu a încercat să negocieze cu îngerul ca să vadă dacă ea se va alege cu ceva de acolo. Da, i-a fost teamă la început şi nu a înţeles ce i se întâmplă, dar apoi şi-a dat seama că nu trebuie să înţeleagă prea multe, trebuie doar să se încreadă în Dumnezeu. Şi asta a şi făcut!

A fost dispusă, a fost a Lui. Ce va zice Iosif de asta? Ei bine, nu prea cred că i-a convenit asta la început; ba chiar s-a gândit să o părăsească pe Maria pentru că a rămas însărcinată, şi asta ar fi şi făcut dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit şi l-ar fi oprit să facă asta. Dacă oamenii religioşi ar fi aflat că o fată necăsătorită a rămas însărcinată ar fi ucis-o cu pietre. Dar cine ştia ce Copil ia fiinţă în pântecul acelei tinere? 
Mă întreb cum s-a simţit Maria în timpul ce a urmat din viaţa ei, când s-a gândit ce vor spune oamenii despre "burta ei mare" apărută atât de rapid. Inima i-a tremurat gândindu-se acolo, dar în acelaşi timp Îl premărea pe Dumnezeu pentru că El a ales-o tocmai pe ea, o fată simplă. De ce pe ea? De ce nu o fată mai bogată, de viţă nobilă? Pentru că Dumnezeu a văzut în ea ceva mai mult. A văzut o inimă ce va fi dispusă, o inimă complet predată Lui. Şi a ştiut că Maria va fi aleasa Lui. Ea va fi mama Lui. Ea va suferi pentru El, ea va sta nopţi întregi lângă pătuţul Lui ca să-L alăpteze şi să-L iubească.

Iar pe Iosif şi L-a ales ca şi tată. Poate pentru că el a fost singurul care L-ar fi acceptat ca şi Fiu? Sau pentru că Isus a vrut să lucreze cot la cot cu el ca şi tâmplar? Nu ştiu, sunt simple răspunsuri care-mi trec prin minte. 
Dintotdeauna mi-am dorit să am un vis în care să pot vedea cum s-a întâmplat totul, în care să o văd pe Maria acceptând să rămână însărcinată, să-l văd pe Iosif punându-şi o groază de întrebări de cum s-a putut întâmpla aşa ceva... şi să-L văd pe Isus bebeluş. Să-L văd atunci când a început să umble, să vorbească, să-I crească dinţişorii. Să-L văd pe Isus râzând cu mama lui şi lucrând în atelier cu tatăl său. Îmi place să mă gândesc mult la lucrurile astea care chiar s-au întâmplat în viaţa Mântuitorului. Deşi oamenilor le place să şi-L imagineze pe Isus serios şi sobru, tu chiar crezi că El a fost aşa? Nici eu.
Meditează mai mult asupra acestor lucruri şi vei vedea că Isus va veni lângă tine, şi-L vei simţi zâmbind. Mie asta mi s-a întâmplat.

"Căci nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu"- Luca 1:37

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu