Pagini

marți, 11 decembrie 2012

Un nou început pentru ei

Imaginează-ţi că ai un plan pus la punct. Îţi imaginezi că totul va ieşi perfect, că Dumnezeu va aproba cu zâmbetul pe buze gândurile inimii tale şi că într-un final te vei simţi împlinit pentru că ai reuşit să faci ceea ce ţi-ai propus. Îţi propui să faci un lucru bun- să-ţi cinsteşti părinţii. Pregăteşti împreună cu soţul tău sau cu soţia ta preaiubită să le faci părinţilor o supriză, să-i vizitezi tocmai din altă ţară! Cu siguranţă că se vor bucura să vă vadă, că îngerii vor fi prezenţi la întâlnirea dintre voi. Dar... Dumnezeu are la urma urmei alte planuri pentru voi weekend-ul acesta. Plănuieşte să vă treacă prin încercarea focului, Să vadă cât de rezistenţi sunteţi voi la foc. Da, planul Său nu corespunde deloc cu al vostru. Dar vouă încă nu v-a spus de asta. Aşteaptă momentul potrivit ca să vă surprindă.

Cam aşa s-a întâmplat în cazul lui David şi al Narcisei. În luna Aprilie a anului acesta au vrut să-i surprindă pe părinţii ei cu o vizită neaşteptată. Au plănuit totul şi abea au aşteptat momentul în care se vor urca-n maşină şi vor porni înspre România, iubita lor ţară. Narcisa era nerăbdătoare să-şi vadă părinţii şi prietenii, David la fel. Doar că el era cam obosit. Ea avea obiceiul de a dormi pe maşină şi asta a şi făcut. David conducea maşina şi oboseala începea să-şi facă efectul. Sau planul lui Dumnezeu?
Într-o parcare David a hotărât să oprească maşina pentru a se mai odihni şi pentru a respira nişte aer curat, poate că aşa se va trezi. După aceasta, şi-a continuat drumul, la fel de obosit. Ceva timp mai târziu, Narcisa s-a trezit şi s-a uitat înspre soţul ei. I s-a părut că el conducea cam tare şi s-a alarmat puţin, frica a început să-i invadeze simţurile şi ochii ei au privit înainte. Un tir se afla chiar în faţa ei, iar ea nu a apucat să-i spună lui David decât "Iubi, ai grijă.", iar în acele secunde din instinct ea s-a ghemuit pentru că ştia ce urma să se întâmple.
O lovitură puternică o trezi şi îşi deschise ochii, i se păruse că vedea Cerul. Un cer minunat, plin de stele ce licăreau senine. Niciodată Narcisa nu mai văzuse un asemenea cer. Murise? Nu. Mirosul puternic de fum şi praful gros îi inundă nările şi o făcea să conştientizeze un lucru groaznic: lângă ea David zăcea inconştient. Scumpul ei soţ cu care era căsătorită de un an zăcea lângă ea plin de sânge, arătând ca un om mort. Speriată şi cu inima-i zvâcnindu-i în piept Narcisa a făcut singurul lucru ce-l mai putea face în acele momente: s-a rugat cu lacrimi fierbinţi. Striga şi făcea semne oamenilor ca cineva să o vadă cumva, să simtă cu ea. Şoferul tirului a venit înspre ea şi la strigătele disperate ale Narcisei a sunat la Ambulanţă şi la Poliţie.

Cu mâinile pline de sânge şi tremurând ca varga Narcisa se îndreptă înspre David care nu se mişca. Într-un final sosi şi Poliţia care-i tăie lui David centura pentru a-l putea scoate din maşină. El căzu fără vlagă în faţă şi Narcisa se chinuia să-l ţină ea, în timp ce striga la acel poliţist s-o ajute. Şi atunci s-a simţit extrem de singură, a constatat că oamenii nu aveau ce să-i facă.
Nişte dureri puternice începeau să o cuprindă pe Narcisa, iar aceasta îşi dădu seama că avea bucăţi de sticlă în picioare. Era slăbită, disperată şi singură. Nu ştia ce să facă, vroia să-şi sune părinţii să le spună de accident. După mult timp sosi şi Ambulanţa, iar doctorii o puseseră pe o targă şi o consultaseră timp în care ea le striga cu disperare să-i dea un telefon să-şi poată suna părinţii.
În cele din urmă au dus-o la spital, ea nu ştia încă nimic de David. Totul era un coşmar din care parcă nu se mai trezea, se gândea ce se întâmplase cu soţul ei, unde era el acum. Toate aceste clipe i se păruseră că ţinuseră o eternitate. Sosiră şi părinţii ei care îi fuseseră de un ajutor excepţional deoarece se ocupaseră de bagaje, de maşină. Datorită unei asistente românce de la spitalul acela din Ungaria unde se aflau ei, Narcisa aflase că soţul ei era grav accidentat la cap.

Ea era bine, nu avea decât câteva zgârieturi la picior şi după o zi deja putea umbla. Dar iubitul ei soţ, bărbatul căreia îi dăruise inima ei era la Terapie Intensivă. Doctorul ce-l operase o lămurise în privinţa asta, îi spusese că creierul lui era inflamat aşa că fuseseră nevoiţi să-i introducă un tub în cap pentru scurgerea lichidului din creier. Timp de nouă zile David nu a vorbit şi nici nu s-a mişcat, a dormit doar. În tot acest timp soţia lui stătea lângă el şi-l privea, vorbea cu el deşi David nu o auzea. În fiecare dimineaţă medicii îl trezeau pentru a-i verifica presiunea creierului şi pentru a-i analiza starea generală. Dacă creierul său continua să se inflameze, medicii o avertizaseră pe Narcisa că vor fi nevoiţi să-i taie din carapace. Dar Dumnezeu a fost cu ei încă de când s-au urcat în maşină şi El a fost Acela care i-a adus până acolo. Nu a lăsat ca să se întâmple asta, ci încetul cu încetul începuse să se ocupe de creierul lui David. Tensiunea începuse să scadă, dar David nu mai cunoscuse pe nimeni în acele zile. Sunt sigură că Narcisa a suferit mult în acea perioadă cumplită din viaţa ei, deoarece David o poreclise în toate felurile, iar pentru ea a fost foarte dureros să audă acele cuvinte ieşind de pe buzele lui, dar ştia că toate acele lucruri se vor termina curând.

Într-una din acele zile un bărbat îmbrăcat ca şi un medic îşi făcu apariţia în salonul unde era David şi i-a vorbit Narcisei pe româneşte, ceea ce a mirat-o deoarece se afla în Ungaria şi nu-l mai văzuse pe acel om până atunci. El o asigurase că totul este în regulă, că David este foarte bine... după care a plecat. Narcisa a mers după el, dar nu l-a mai văzut nicăeri pe holul spitalului, a întrebat personalul spitalului dar nimeni nu-l cunoştea pe acel om misterios. Narcisa a constatat că fusese un înger. Dumnezeu avea un plan perfect, El ştiuse să pună la punct fiecare detaliu. El a fost cu David în spital în timpul acela greu pentru el care a durat o lună, a ştiut cum să o încurajeze pe Narcisa şi a făcut minuni în viaţa lor. De la acel accident perspectiva lor asupra vieţii s-a schimbat complet.

Acum ei au învăţat să aprecieze darul vieţii, nu mai sunt la fel de siguri pe ziua de mâine şi ştiu că planul lui Dumnezeu nu corespunde întotdeauna cu al lor. Ei sunt o mărturie vie a faptului că cele mai preţioase lucruri pe care Dumnezeu doreşte să le învăţăm pot fi memorate numai în încercarea focului. Poate că noi nu înţelegem de ce s-a întâmplat aşa, dar nu putem da vina pe nimeni. Numai Tata ştie motivul pentru care a avut loc accidentul lor şi cred că David cu Narcisa au înţeles la cel mai profund nivel al inimilor lor de ce li s-a întâmplat asta. Sunt sigură că ei acum se iubesc cu o altfel de dragoste şi cred că planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este perfect.

Un comentariu:

  1. Ema:pfui ASA mam infiorat...chiar mai coboară domnul ASA???As vrea Sa vina si La Mine ASA Personal:))le sta bn impreuna si ma bucur ca Au iesit biruitori

    RăspundețiȘtergere