Pagini

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Începuse să mi se facă dor de El

Era un timp în care evitam să mă gândesc prea mult la momentul acela glorios când Isus va reveni pe norii cerului după Mireasa Sa. În locul acelui gând, care mă înfricoşa de fiecare dată deoarece aducea cu sine şi sfârşitul tuturor lucrurilor, preferam să mă gândesc la lucruri mai fericite. Dacă El revenea, ce se va fi întâmplat cu visele mele? Cu restul vieţiii ce o mai aveam de trăit? Ce se va alege de restul lumii după revenirea Sa? Cu buzele Îl aşteptam pe Isus să revină după mine! Oh, şi încă cum! Cântam despre revenirea Lui la biserică, încercam să fiu serioasă când cineva vorbea despre asta. Dar în adâncul sufletului meu doream ca El să nu vină tocmai în acele momente... când aveam atâtea planuri... când mai trebuiau atâtea lucruri minunate să se întâmple în viaţa mea! Dar Lui nu-I spuneam asta, ci Îi aminteam că încă nu au auzit cu toţii că El există, mai erau mulţi oameni care trebuiau să-L cunoască. Nu, nu putea veni tocmai atunci!

Ca mulţi alţi creştini, îmi era dor de Isus să revină atunci când treceam printr-o perioadă grea a vieţii mele. În acele momente ori Îl imploram să vină după mine, ori să îmi ia sufletul! După cum spuneam, evitam să mă gândesc serios la faptul că într-o zi voi pleca de pe pământ. Încercam să alung toate gândurile legate de revenirea Lui, pe care o asociam de obicei cu întreruperea bruscă a viitoarei frumoasei mele vieţi. Priveam cu teamă revenirea Lui, deşi afirmam că eram mereu pregătită să-L întâmpin dacă se întâmpla Să revină în acea zi. Ei bine, privind retrospectiv, ... nu eram deloc pregătită de întâlnirea cu El! Ba chiar mă îngrozeam gândindu-mă la ea. Încă nu eram pregătită să renunţ chiar la tot. Încă mă mai agăţam de unele vise, de unele planuri. "Doamne, Tu mi-ai promis atâtea lucruri," murmuram eu cu lacrimile pe obraji, "nu poţi veni tocmai acum.". Iar El, nu mă certa pentru asta. Mă încuraja, mă lua de mâna dreaptă şi-mi zicea: "Dar cine ţi-a spus că Eu voi veni tocmai acum? S-a întâmplat vreodată Să nu-Mi aduc la îndeplinire promisiunile?". Şi îmi zâmbea.

Ce mulţumită eram eu! Aha, deci nu venea! Totul fusese doar o alarmă falsă... totul va fi bine! Voi continua să visez, să plănuiesc. Iar El... ei bine... nu vine încă. Am continuat o perioadă aşa, plănuind şi visând cu ochii deschişi, dar mi-am dat seama că niciun vis de-al meu şi niciun plan de viitor nu era capabil să-mi satisfacă nevoile sufleteşti. Toate erau meritul Lui, şi nu al meu. Dacă ceva bun se întâmpla în viaţa mea, era pentru că acel vis a fost în mâna Sa. Eram fericită să ştiu asta, dar totodată şi gânditoare.
Fără să-mi dau seama când, începuse să mi se facă dor de El. Nu pentru că treceam printr-o perioadă grea şi simţeam nevoia să dispar de pe faţa pământului, ci îmi era cu adevărat dor de El! Îl imploram să vină odată după mine! "Puţin îmi mai pasă de toate visele şi planurile mele!", ajunsesem să-I spun lui Isus. "Vreau numai să plec, să Te văd odată, să fiu mereu cu Tine! Vinooo!", începusem să mă rog dintr-o dată.
Acum, mi-e dor de Isus. Vreau din toată inima mea Să revină! Sunt pregătită să mă întâlnesc cu El. Şi astăzi am aflat ceva... curând şi foarte curând El va reveni! 

Imagine de pe: pinterest

3 comentarii:

  1. Multumesc..Domnul sa te binecuvanteze, si Domnul sa ne ajute in fiecare Zi sa-L asteptam cu o dorinta arzatoare..

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca nu sunt singura care a gandit astfel !!!
    Multumesc pentru articol .
    Milena, esti o binecuvantare !!!

    RăspundețiȘtergere