Pagini

sâmbătă, 8 iunie 2013

Generaţia care blestemă pe tatăl său şi pe mama sa

Pentru mine este evident că relaţiile dintre părinţi şi copii sunt cam tensionate în vremurile noastre. Mi se pare că majoritatea copiiilor au uitat cine sunt cei care i-au crescut cu multă dragoste, cine sunt cei ce şi-au trudit mâinile ca să le facă lor viaţa mai plăcută şi cine sunt cu adevărat cei cărora le pasă de ei. Mulţi dintre tineri îşi tratează părinţii cu cel mai mare dispreţ, însă pentru prieteni şi-ar da viaţa. În loc să-şi cinstească părinţii, ei caută să facă contrariul. Şi aceşti copii sunt foarte nefericiţi, deşi aparent pot părea veseli. Îi vezi în fiecare zi râzând pe stradă şi făcând glume proaste cu prietenii lor, îi auzi spunând lucruri frumose despre viaţă ca mai apoi să cunoşti cum se comportă acasă cu părinţii lor. În loc să-i binecuvânteze, îi înjură şi ar sări chiar la bătaie. Dragilor, relaţia pe care o aveţi cu părinţii ţine de fericirea voastră. Voi alegeţi dacă vreţi să aveţi parte de zile bune sau dacă vreţi să aveţi mare amărăciune în inimi.

Şi nu e vorba că părinţii sunt de vină, că ei sunt demodaţi, că nu-i mai suportaţi. Luptaţi dragilor! Aşa cum ştiţi să luptaţi la Delta Force sau cum puteţi să daţi pe spate un băiat, luptaţi pentru o relaţie frumoasă cu cei care v-au dat viaţă. Petreceţi timp cu cei care vă iubesc. Arătaţi-le că vă pasă de ei. În loc să le răspundeţi cu mânie, daţi un răspuns blând. Oferiţi-vă să faceţi câte ceva pe acasă şi nu vă plângeţi mereu. Fiţi mulţumitori pentru ceea ce aveţi, căci mulţumirea înmulţeşte harul şi asta e un mare câştig! Nu vă înşelaţi singuri crezând că puteţi păcăli pe Dumnezeu. Nu fiţi falşi. Degeaba sunteţi cel mai bun prieten al cuiva şi râdeţi mai tot timpul dacă atunci când ajungeţi acasă daţi cu toate uşile şi vă înjuraţi părinţii. Majoritatea timpului o petreci Acasă şi numai acolo eşti tu cu adevărat. Cine eşti acasă eşti şi în public, chiar dacă ai foarte mare grijă să maschezi asta. Aşa că nu te mai prefă.

Se spune că nu ştim să apreciem pe cineva decât atunci când acea persoană nu mai este. Nu-ţi iubi părinţii prea târziu, când tot ceea ce vei mai putea face pentru ei va fi să le pui o floare la mormânt. Viaţa trece rapid şi putem muri atunci când lumea ne este mai dragă. Cine ştie dacă tu nu vei fi cel care vei muri mâine? Aş vrea să te îndemn să mergi să te împaci cu părinţii tăi, să le ceri iertare dacă le-ai greşit cu ceva şi să-i binecuvântezi în numele lui Isus. Să le mărturiseşti că-ţi pare rău de toate dăţile în care le-ai greşit. Ori ai vrea să faci asta când va fi prea târziu? Astăzi am fost la mormântul unei mame şi ochii mi s-au umplut de lacrimi văzând sutele de coroane puse peste mormântul ei. Şi m-am gândit: Oare copiiilor ei le pare rău de dăţile în care au făcut-o să sufere, în care nu au ascultat-o?
Cinsteşte-ţi părinţii dragul meu atâta timp cât mai sunt în viaţă.

Imagine de pe: http://singlemindedwomen.com/single-moms/managing-anger-between-parent-and-child/

2 comentarii:

  1. Mi se pare mult prea subiectiv punctul de vedere si mult prea simplista si sentimentalista abordarea !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o prezentare superba si realista!

      Ștergere