Pagini

miercuri, 12 iunie 2013

Viaţă fără voia ei. Partea XI.

Trecuseră trei zile de când Elisabeth se mutase în casa tatălui ei alături de Nick şi Becca ce nu o părăsiseră. Tatăl ei părea un om nou de când sosise fiica lui acasă şi părea întotdeauna atent la ce îi povestea Nick despre Dumnezeu şi despre Haiti, dar încă nu se lăsă convins să-L accepte pe Isus ca şi Mântuitor, deşi inima-i zvâcnea în piept de fiecare dată când auzea numele Mântuitorului. În aceste zile Nick fusese foarte grijuliu cu Elisabeth ce părea obosită de la cât îl slujea pe tatăl ei, dar o făcea cu dragoste. De ceva vreme Elisabeth părea că-şi schimbase atitudinea faţă de Nick şi îi evita privirea de fiecare dată când el şi-o oprea pe a sa asupra ochilor ei. Ea însă suferea pentru că începea să ţină la el. Prea mult. Nick merita pe cineva mai bun decât ea. O fată frumoasă, fără cicatrici urâte pe faţă şi în inimă. Dar el nu părea să aibă ochi decât pentru ea. Uneori îl prindea privind-o îndelung în timp ce ea îi prepara tatălui ei mâncarea şi atunci simţea cum obrajii îi iau foc şi scăpa lucrurile pe jos. El sesiza asta şi pleca de acolo cu un zâmbet larg pe buze, dar ea se simţea stânjenită în prezenţa fiinţei lui. Cu Timothy nu simţise asta. El îi fusese doar un prieten scump, dar de fratele lui începea să se îndrăgostească.

-Pari agitată de la o vreme încoace., îi spuse într-o zi Becca sesizând tensiunea din inima lui Elisabeth.
-Sunt doar obosită, atâta tot., îi răspunse rapid ea încercând să evite orice alte întrebări din partea Beccăi.
-Eşti sigură?, o întrebă această părând că vrea să afle mai multe.
Elisabeth lăsă să-i scape un oftat greu şi o privi pe Becca în ochi cu disperare. Ea îi zâmbi şi înţelese.
-Nick ţine mult la tine., îi spuse Becca.
-De ce?, o întrebă ea stăpânindu-şi cu greu lacrimile. Se întreba ce putea vedea el la cineva ca şi ea. Nu era frumoasă şi nu avea nimic ca să atragă privirile asupra ei, iar el era atât de frumos... numai privindu-l inima îi bătea mai tare.
-El vede dincolo de înfăţişarea ta, Betty., îi răspunse Becca. El.... mai bine ţi-ar spune el însuşi ce sentimente are faţă de tine.
Mâinile lui Elisabeth îi tremurau şi se gândea dacă Nick i-ar spune vreodată ce simţea pentru ea. O, Doamne! El chiar simţea ceva pentru ea. O iubea? Dar asta era imposibil, nici măcar nu o cunoştea îndeajuns de bine şi ea la fel. Poate îi va mărturisi că ţine la ea ca şi la o soră. Probabil ca asta îi va spune dacă avea de gând să o facă vreodată. Începu să se agite prin cameră, zguduită de durerea ce o simţea în inimă. Dragostea durea?
-Te doare?, o întrebase iar Becca privind-o cum umbla agitată prin cameră.
-Da.

Nick era pe genunchi rugându-se lui Dumnezeu ca El să-l direcţioneze în legătură cu ceea ce simţea pentru fata cu cicatricea de pe faţă. "O, Tată. Niciodată nu am mai simţit asta pentru nimeni. Am crezut că ştiu ce-i dragostea până a apărut ea şi a distrus toate concepţiile mele despre iubire. Arată-mi ce să fac, dacă trebuie să fac ceva şi cum să o fac. O iubesc, Doamne! Iar ei nici că-i pasă! Se fereşte de mine ca şi de un liliac, iar eu sufăr. Arată-mi Calea...."
Spune-i că o iubeşti, copilul Meu. Dragostea este răspunsul.
Nick simţise fiorul acela blând trecându-i prin inima zbuciumată şi lăsă în urma lui răspunsul. Se ridică de pe genunchi şi trase aer adânc în ochi sperând că acesta îi va da curaj. Să-i spună.
Dar cum să o facă? Poate că ea îl va refuza. Dacă ea nu-l iubea?
Spune-i!
Se îndreptă spre uşă. Are să-i spună...

Celelalte părţi le poţi accesa aici:
Partea X
Partea IX
Partea VIII
Partea VII
Partea VI
Partea V
Partea IV
Partea III
Partea II
Prima parte

Imagine de pe pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu