Pagini

miercuri, 19 iunie 2013

Viaţă fără voia ei. Partea XII

O găsi singură în camera de zi şi părea neliniştită din felul în care îl privise când se apropie de ea. Nici nu-i trecea prin minte că ea era tulburată din cauza prezenţei lui care-i răscolea inima îndurerată. Îşi ridică ochii spre Nick şi observă că ochii lui verzi ca smaraldul străluceau şi nu înţelegea ce îi lumina. Elisabeth se ridică de pe canapeaua veche şi dorise să plece de lângă băiatul de care se îndrăgostise şi de care dorea să se ferească.
-Stai, nu pleca., îi spuse el.
Elisabeth se întoarse cu faţa spre el şi inima îi bătea atât de tare în piept încât îi era teamă că Nick ar putea-o auzi. Îşi îndreptă privirea spre un tablou pentru a-i evita ochii lui strălucitori, dar el parcă îi cerea să-l privească şi ea în ochi. Aşa că ochii ei căprui făcură contact cu ochii lui verzi.
-Ai ceva important să-mi spui?, îl întrebă ea dorind să-l facă să termine cât mai repede de vorbit  pentru a putea merge undeva să se ascundă de el. Ştia din toată inima ei că îl iubea, dar el nu o va face niciodată. Ea era nevrednică de dragostea unui băiat ca şi Nick. Şi în câteva săptămâni pleca în Haiti iarăşi...
Cu vocea joasă şi încărcată de emoţii, Nick îi confirmase întrebările ce ea şi le puse de mii de ori:
-Mă iubeşti, Betty? Pentru că eu te iubesc!
Simţi cum i se înmoaie genunchii şi cum bătăile inimii revin la normal la auzul cuvintelor ce ieşiseră de pe buzele lui Nick. Trăia un vis? Faţa i se îmbujoră şi ochii lui Nick străluceau ca soarele la amiază. Băiatul acesta o iubea! Se simţi cuprinsă de fiorul dragostei ce i-o purta şi îi răspunse simplu:
-O, da.

Nick îi luase mâinile ei între ale sale şi i le sărutase, apoi o îmbrăţişă cu toată intensitatea dragostei ce i-o purta. Dar se feri să-i sărute buzele, deşi asta îşi dorea cel mai mult. Elisabeth se simţi cu adevărat iubită de un bărbat pentru prima oară în viaţa ei şi inima ei tresălta de bucurie. Oare ce va mai urma? Îşi închise ochii încărcaţi de lacrimi şi simţise că Nick nu mai era în picioare. Acesta se puse în genunchi în faţa ei pregătit să-i ceară să-i fie mireasă. Ea îşi deschise ochii şi începu să plângă văzându-l în genunchi în faţa ei.
-Vrei să te căsătoreşti cu mine, Elisabeth? Îţi promit că nu te voi părăsi niciodată, că te voi iubi cu dragostea cu care m-a iubit şi Isus pe mine. Vreau să mergi cu mine acolo unde El ne va conduce.
Vorbele îi curgeau de pe buze ca mierea şi erau ca un balsam pentru sufletul ei, de un gust atât de dulce încât se puse în genunchi lângă el şi-l îmbrăţişă.
-Da, Nick. Vreau tot ce vrei şi tu!
Ochii amândorura erau înlăcrimaţi şi Nick simţea din adâncul inimii că făcuse voia Tatălui. Se îndrăgostise de cineva care nu ştia ce era dragostea adevărată, şi nici el nu aflase până când nu descoperise voia Tatălui. Simţiră o pereche de ochii privindu-i şi rididcându-şi privirile spre scări îl observară pe tatăl lui Elisabeth plângând. Auzise ceea ce Nick îi spuse fiicei lui şi se simţise străpuns în sufletul lui de dragostea acetui bărbat pentru Dumnezeul acela necunoscut lui. Iar fiica lui părea înconjurată de raze ce-i ofereau o frumuseţe divină. Şi el întotdeauna o făcuse urâtă şi nevrednică de dragostea unui om. El o distrusese... dar Dumnezeu luase fiecare bucată spartă din inima ei şi o puse la loc.

Nick se ridică din genunchi şi o ajută şi pe viitoarea lui mireasă, şi se îndreptase spre tatăl ei.
-Domnule, probabil că aţi auzit cererea ce i-am făcut-o fiicei dumneavoastră. Iertaţi-mă pentru că nu am cerut-o din mâna dumneavoastră, dar întâi m-am consultat cu celălalt Tată al ei. Îmi permiteţi să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră? O iubesc atât de mult..
Ochii bătrânului vărsau lacrimi de regret şi îi făcuse semn cu capul că poate să se căsătorească cu Elisabeth, deşi nici măcar nu merita să i se fi cerut acordul. El nu fusese un tată bun pentru ea! Plecase sus în camera lui unde plânsese cu lacrimi de regret. Îl dorea pe Dumnezeu.
Nick şi Elisabeth înţeleseră durerea din inima tatălui ei şi îl lăsară să-şi verse focul inimii singur. Feţele lor străluceau de bucurie şi abia aşteptau să le spună tuturora vestea cea mare. Dumnezeu fusese mai mult decât credincios să le scrie povestea de dragoste acestor doi tineri. Şi avea planuri mai mari pentru ei. Nick îi strânsese mâna preaiubitei şi ea îi răspunse cu o lacrimă.
-Domnul va face lucruri mai mari ca acestea în mijlocul nostru., îi spuse el mângâindu-i obrazul cicatrizat.

Sfârşitul acestei părţi.
Imagine de pe pinterest

Celelalte părţi le poţi accesa aici:
Partea XI
Partea X
Partea IX
Partea VIII
Partea VII
Partea VI
Partea V
Partea IV
Partea III
Partea II
Prima parte




2 comentarii:

  1. In sfarsit a cerut-o de sotie! Nici nu stii cat am asteptat asta,inca de pe la primele parti! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comentariul tău m-a făcut să zâmbesc larg!! :))

      Ștergere