Pagini

miercuri, 18 septembrie 2013

Când îngrijorarea îţi bate la uşă. Şi cum să nu-i răspunzi.

Sunt perioade în viaţa mea când mă îngrijorez foarte mult pentru provocările ce-mi stau în faţă, şi atunci nu mă pot concentra la nimic altceva. Gândurile mele se îndreaptă spre scenarii făurite de mintea mea tulburată şi dintr-o dată simt cum mă cuprinde disperarea şi mă iau durerile de cap. Da, sunt slabă. Atât de slabă încât mi-e teamă de ce s-ar mai putea întâmpla în viitor. Mă gândesc unde voi ajunge, ce voi ajunge şi dacă voi mai ajunge. Îngrijorarea nu îmi face bine. Mă influenţează şi mă face să devin negativă. Dar când mă uit la Dumnezeu, simt o briză proaspătă încărcată cu speranţă răcorindu-mi sufletul înăbuşit de stres. Simt ceva de nedescris, desluşesc parcă nişte cuvinte de pace. Dar tot nu înţeleg. Aş vrea să aflu totul, dar El nu-mi dă decât un strop din ce va fi. Dumnezeu îmi şopteşte: Nu te îngrijora, fiica Mea.
Deschid Biblia şi citesc versete pline de încurajare. "Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră..." Ei bine, eu aia făceam! "..gânduri de pace, şi nu de nenorocire." Iar eu, îmi imaginasem cele mai înfricoşătoare scenarii!
"Să nu vi se tulbure inima!" Inima mea bătea cu putere şi spiritul meu era înfricoşat.

Dar apoi, m-am gândit: Dacă Dumnezeu, care este Suveran şi care cunoaşte viitorul meu, îmi porunceşte să nu mă îngrijorez, nu ar trebui să-L cred? La urma urmei, eu nu cunosc viitorul şi îngrijorările nu sunt din partea Lui. Ba din contră, Dumnezeu mă îndeamnă să mă gândesc la lucruri vrednice de iubit şi de primit. Atunci, pe cine să cred? Să Îl cred pe Cel care cunoaşte totul sau să cred ce spun oamenii şi eu?
Aleg să mă încred deplin în Dumnezeu, chiar dacă nu ştiu. Însă nu pot uita făgăduinţele scumpe ce El mi le-a făcut de atâtea ori. Îngrijorarea nu face decât să îmi diminueze credinţa şi încrederea în Dumnezeu şi nu este decât un produs al imaginaţiei mele. Iar eu, nu ar trebui prin urmare să mă îngrijorez. Ar trebui să mă încred total în Dumnezeu chiar dacă nu ştiu unde mă va duce asta. Nu putem schimba nimic îngrijorându-ne de ce va mai fii, de ce vom mânca sau cu ce haine ne vom îmbrăca. Însă putem şti sigur că Dumnezeu este Tatăl nostru. Ar putea un tată iubitor să ne părăsească? Nu.

Şi chiar şi atunci când vin necazurile, când trecem prin foc şi prin râuri, să nu avem teamă deoarece Îl avem de partea noastră pe Cel ce a biruit moartea. Chiar dacă am umbla prin valea umbrei morţii, acolo unde este greu, nu ne temem de nimic, căci El este cu noi. Şi chiar dacă norii sunt întunecaţi şi gri, marginile lor sunt luminate de razele soarelui. După noapte vine zi. Nu există vreun lucru rău care să dureze veşnic. Şi dacă ne încredem în Dumnezeu, putem fii siguri că El ne pregăteşte un viitor minunat spre care să păşim pentru că El este singurul care poate transforma cenuşa în ceva frumos. Dacă treci printr-o perioadă mai grea a a vieţii tale, pune-te pe genunchi. Lasă-ţi temerile şi îngrijorările la Cruce. Apoi urmează-L pe Isus acolo unde El te conduce. Nu uita să-L iei de mână, căci numai aşa nu te vei împiedica. Şi vrei să-ţi spun ceva? Totul va fi bine pentru tine. :-)

Imagine preluată de pe Pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu