Pagini

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Ai grijă să nu-ţi ucizi visele

Uneori nu este nevoie să lăsăm oamenii să ne ucidă visele pentru că o facem noi. Încetăm din a mai alerga spre ceea ce ne-am propus pentru că în drum ni se pun unele obstacole pe care credem că nu le putem trece, aşa că ne oprim în faţa lor şi stăm acolo, aşteptând ca ele să se tragă singure din drum. Dar dacă dorim ca visele să ni se împlinească, trebuie să luptăm pentru ele cu toată puterea. Iar din luptă nu poţi scăpa fără lovituri pentru că ele arată că ai făcut ceva. Nu înseamnă că dacă sunt în faţa noastră unele obstacole ce par a fi impsoibil de trecut, noi trebuie să renunţăm şi să ne întoarcem de unde am plecat. Pentru că în felul acesta nu vom putea ajunge să câştigăm. Nu vom putea avea ceea ce visăm. Poate că renunţăm la visele noastre pentru că suntem prea confortabili şi nu vrem să ne murdărim cu praf picioarele neumblate. Poate că suntem fricoşi şi preferăm să ne ascundem în casă într-o viaţă mediocră, decât să luptăm. Dar adevărul este că nu putem face o diferenţă şi o schimbare în lume decât dacă ne asumăm riscuri.

Nu putem aştepta ca visele să vină spre noi, trebuie ca noi să păşim spre ele. Şi nu vom putea păşi spre ele dacă avem o atitudine negativă şi dacă spunem de la început că oricum nu are rost. Totul are rost când este un lucru pentru care se merită să lupţi! De cele mai multe ori când îi încredinţăm lui Dumnezeu visul nostru, ne aşteptăm ca El să facă totul şi noi să stăm liniştiţi. Însă Dumnezeu nu ne vrea aşa. El ne vrea războinici viteji, înarmaţi pentru a intra în luptă. Nu ne vrea leneşi şi aşteptând răspunsul Său. Vrea ca noi să ne facem partea noastră pentru ca şi El să-Şi împlinească promisiunea. Eu aşa am observat în viaţa mea că se întâmplă. Când I-am încredinţat lui Dumnezeu visele mele, nu am stat şi am aşteptat ca ele să se împlinească doar. Am ajutat la împlinirea lor. Şi ciudat, însă El înmulţea planurile pe care le avea pentru mine. Când tu îi dai lui Dumnezeu un vis, El nu doar că-l împlineşte, însă îl şi înmulţeşte. Sună minunat, aşa-i?

Nu are rost să luptăm de unii singuri pentru visele noastre, avem nevoie de Dumnezeu ca să ne ridice când cădem de oboseală în sufletele noastre şi să ne motiveze atunci când vrem să dăm înapoi. Avem nevoie de Dumnezeu pentru că nu putem gusta biruinţa fără El şi nici bucuria. Cu El toate visele devin frumoase pentru că El le adaugă farmecul Cerului. Să avem aşadar grijă ca să nu cumva uităm de visele noastre. Să nu ne ucidem visele renunţând la ele. Să nu întristăm faţa lui Dumnezeu. Să luptăm, chiar dacă e greu. Pentru că... visele puse în mâna Lui devin realitate.

Imagine preluată de pe Pinterest

3 comentarii:

  1. Recent ti-am descoperit blogul si vreau sa iti spun ca ai un adevarat dar si stii sa ti-l pui in valoare scriind aceste ganduri....le-am citit pe toate si te incurajez sa scrii in continuare si sa stii ca desi nu te cunosc personal te port in rugaciunile mele...

    RăspundețiȘtergere
  2. „Ai gria sa nu-ti ucizi visele...” cat de adevarat este aceasta afirmatie.A durat 25 de ani ca sa pot avea un vis adevarat pentru ce merita trait si luptat...si cand am crezut ca in sfarsit am si eu un scop si un vis dau de o alta realitate a vietii,de un alt zid si anume ca nu e destul sa ai un scop si un vis pentru ca defapt atunci incepe adevarata lupta.Am crezut ca am rezolvat totul cu asta,cu faptul ca in sfarsit am un scop si un vis,dar spre nefericirea mea mi-am dat seama ca altii ne pot ucide visele...iar acuma am aflat ca si EU imi pot ucide visul…cate bariere,obstacole pentru un vis…

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate , asa ziceam si eu , dar totul s-a spulberat usor usor .Nu pot uita , iar dorinta mea de a retrai anumite momente este din ce in ce mai mare .Incerc sa imi impun faptul ca totul a fost trecator , o iluzie care nu va mai putea continua niciodata .

      Ștergere