Pagini

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Chiar şi atunci când doare..

Uneori viaţa i se părea un vârtej în care se adâncea şi credea că nu mai este nici măcar o singură speranţă pentru ea. Lucrurile pe care le aşteptase, întârziau. Visele ei îşi întârziau împlinirea. Timpul lui Dumnezeu se mişca destul de încet după părerea ei şi încă mai erau atât de multe lucruri care trebuiau rezolvate. Rugăciunile-i deveneau şoapte auzite doar de inima ei şi de Dumnezeu, căci ştia că El îi poate auzi gândurile. Se întreba "De ce?", "Când?", "Cum?", însă niciuna din aceste întrebări nu-şi primea răspunsul. Aşa că nu avea altceva de făcut decât să aştepte cu răbdare. Însă era la limita puterilor. Încurajările primite îi mai ridicau moralul şi îi îndreptau ochii spre Ceruri, căci de acolo îi venea întotdeauna ajutorul.
Chiar nu înţelegea pentru ce era zdrobită atât de puternic. Pentru ce tristeţea din inimă i se adâncea cu fiecare secundă trecută, dar ştia că toate sunt cu un scop. Îşi amintea de ce spusese Charles Spurgeon. Că Dumnezeu trebuie să te spargă în bucăţele mici înainte de a face din tine ceva mare. Atunci când credinţa îţi este puţin scuturată, te agaţi de orice citat învăţat şi de orice poezie recitată. Cauţi prin vechile jurnale amintiri ale credincioşiei lui Dumnezeu şi îţi aminteşti că El a intervenit de atâtea ori pentru tine. Un alt lucru care îi era de ajutor era gândul că după noapte vine întotdeauna zi. Că lacrimile vor fi secerate cu cântări de veselie. Şi că totul lucra pentru binele ei!

Dar e greu când treci atunci prin acele momente grele, când te întrebi dacă mai are rost totul. Chiar dacă treci cumva, totuşi, e destul de greu. Rămâi cu ceva răni. Însă ştii că ele se vindecă şi că încercările se prefac în aur. Adevărul e că nu putem evita suferinţa şi încercările. Ele apar la intervale de timp setate de Dumnezeu pentru a ne aminti să-L căutăm mai mult. Căci atunci când ne merge bine, tindem să spunem: "Nu mă voi clătina niciodată." Şi a doua zi, vine clătinarea.
Simţea că Dumnezeu era cu ea şi că El are ceva măreţ pregătit mai departe pentru ea, însă e greu să vezi cerul când eşti într-o peşteră rece. Totuşi, credinţa aceea o ţinea tare. Încrederea ei..
Avea să creadă întotdeauna! Chiar şi atunci când totul avea să fie împotriva a ceea ce credea. Ştia că îi va fi greu şi nu se gândise că totul costa atât de scump. Dar ştia că se merită. Iar atunci când ceva se merită, faci orice. Chiar dacă doare..

3 comentarii:

  1. Pacea Domnului Isus Christos.
    Daca ai timp parcurge 53 de rezolutii de Craciun.
    Alese binecuvantari!
    http://nazireat4him.blogspot.ro/2013/12/rezolutii-de-craciun_19.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
  2. A walk to remember... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc mult de tot de incurajare, cuvintele tale ma descriu de parca m-ai cunoaste personal :)

    RăspundețiȘtergere