Pagini

luni, 28 aprilie 2014

Despărţire

Care este cea mai mare durere pe care o poate simţi un om? Şi cât de multe lacrimi poate cineva să verse pentru că nu mai are lângă el acea persoană pe care a iubit-o şi alături de care are amintiri frumoase, dar care a plecat din viaţa lui poate fără să spună prea multe cuvinte, sau chiar niciun cuvânt. De-a lungul vieţii vom suferi multe pierderi care ne vor zdrobi inima, care ne vor pune la pământ... dar, totuşi, peste care va trebui să trecem. Nu putem rămâne blocaţi în trecut odată cu pierderea cuiva drag. Am vrea să-l ţinem acolo pentru totdeauna, să ne prefacem că el este încă lângă noi, să râdem ca şi când râsetele noastre s-ar combina şi ar forma un o muzică alinătorare pentru suflet şi să fie totul ca înainte. Dar nu va mai fi niciodată ca înainte, deoarece de fiecare dată când cineva drag pleacă din viaţa noastră, ia cu el ceva ce i-am dăruit de bunăvoie. Bucăţi din inimă. Zâmbete cu duzina. Îmbrăţişări calde. Şi lucrurile acestea rămân, chiar dacă restul pleacă. Alături de omul acela special pe care l-am avut în viaţa noastră să păstrăm numai amintirile frumoase cu el, să zâmbim de fiecare dată când îi auzim numele şi să nu ţinem resentimente. Avem inimile prea umplute şi-aşa cu destule, să nu ni le mai intoxicăm cu răutăţi.

Dacă ne moare cineva drag, să păstrăm o poză cu el în Bibliile noastre sau pe dulapurile noastre, ca să nu-i uităm trăsăturile faciale şi să-l putem vedea pentru totdeauna în faţa ochilor noştri, chiar dacă acum ea este acoperită de o movilă de pământ. Să plângem dacă ne vine să plângem şi să râdem dacă simţim asta. Să nu ne simţim vinovaţi atunci când râdem şi când suntem veseli. Cu siguranţă el sau ea s-ar fi bucurat să ne vadă bucurându-ne de viaţă, chiar dacă şi-ar fi dorit să fie acolo să se bucure şi el/ea cu noi. Viaţa merge înainte. Nu putem opri desfăşurarea evenimentelor, chiar dacă am dori să o facem. Să ne vindecăm inimile, chiar dacă simţim că preferăm să murim şi noi puţin cât de puţin cu cel care a plecat mult prea repede dintre noi. Şi să nu uităm că într-o zi şi peste trupurile noastre va domni ţărâna.

Dacă vreodată ai trecut printr-o despărţire dureroasă, dacă iubitul sau iubita te-a părăsit, nu dispera! Ştiu că îţi este greu, că te simţi destul de doborât la pământ şi poate te întrebi dacă vei mai putea iubi vreodată. Da! Vei mai putea iubi încă o dată! Vei putea face alegerile cu mai multă înţelepciune şi vei putea să eviţi data viitoare ca o nouă despărţire să îţi frângă inima. Doar nu te grăbi. Cu răbdarea treci şi marea.

Şi dacă vreodată ai iubit în secret pe cineva care nu te-a iubit niciodată, nu te simţi nevrednic de dragostea cuiva. Nu lăsa ca sentimentele de dezamăgire şi tristeţe să-ţi doboare zâmbetul la pământ. Aminteşte-ţi că acel sau acea care va fi pentru tine, te va iubi pe faţă şi nu va fi nevoie să suferi în tăcere întrebându-te mereu "Oare ce va fi?", fiindcă vei ştii cu siguranţă totul.

Acestea fiind spuse, aş dori să închei. Nu fără a vă scrie cât de mult ţin la voi.

Imagine: Pinterest

4 comentarii:

  1. Multumesc, Milena. Ti-am zis, Domnul te foloseste ca sa zidesti anumite persoane, chiar daca nu-ti dai seama. ;) Gbu >:D<
    Cu drag, o prietena de pe Pinterest. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru incurajare :)
    Cea mai grea despartire pentru mine a fost de tatal meu, care a murit acum 13 ani... Inca imi e dor de el, dar sunt linistita la gandul ca il voi revedea in cer.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este... cel mai greu este când ne despărțim de cei pe care îi iubim :)

      Ștergere