Pagini

sâmbătă, 19 iulie 2014

Două stele cu două străluciri diferite

După o zi plină de soare în care și-a aruncat razele-i strălucitoare asupra lumii oamenilor, a venit cu pași înceți și siguri seara învăluită în mister. Când soarele apunea, arunca din buzunarele sale stele pe care le așeza pe cerul întunecat ca să lumineze pașii nopții. În acea seară caldă, fiindcă soarele a hotărât că se va mai ascunde încă o vreme după lună ca să mai încălzească oamenii, a aruncat pe cer câteva stele care aveau fiecare o strălucire diferită. Una dintre stele, cea mai micuță și care nu strălucea atât de intens, i-a pus o întrebare stelei spre care își aținteau ochii toți oamenii.
-De ce lumea spune că suntem surori gemene?
Steaua cea mare a zâmbit spre oameni și i-a răspuns celeilalte stele:
-Pentru că suntem la fel. Luminăm noaptea.
-Dar luminile noastre sunt atât de diferite. Nimeni nu se uită la mine, deoarece nu sunt specială ca și tine. Lumina ta e atât de puternică, încât ar putea lumina pașii unui om rătăcit în noapte., i-a spus steaua cea mică supărată și pâlpâind încet. Când o stea este geloasă pe lumina altei stele încetează să mai lumineze puternic.
-Doar pentru că tu nu ai lumina mea, nu înseamnă că în tine nu se află o lumină și că nu ești specială. Fiecare stea are un rol diferit, la fel ca și oamenii. Privește spre ei numai. Unul mătură străzile, iar altul este la birou. Dar asta nu înseamnă că cel care mătură străzile este mai prejos decât celălalt, doar pentru că nu se află într-un birou. Acela este rolul lui. Așa credem noi, stelele și oamenii, că numai cei care luminează mai puternic merită toate aplauzele. Este greșit., i-a răspuns steaua cea mare privind spre sora ei.
-Atunci de ce nimeni nu privește spre mine? Eu mă simt fără valoare., a întrebat steaua ce-și pierde strălucirea.
-Pentru că așa sunt oamenii. Le plac lucrurile mari și strălucitoare. Dacă eu nu aș mai străluci cum strălucesc acum, nimeni nu ar mai privi spre mine. După câte poți vedea, noi facem parte dintr-o constelație și toate îndeplinim o slujbă. Nivelul de strălucire al fiecăreia dintre noi nu ține de calitățile sau defectele noastre. Ține de cine am fost create să fim. Fiecare luminăm ceva sau pe cineva. Și niciodată nu suntem una în umbra celeilalte, fiindcă suntem stele. Denumirea noastră ne face deja speciale., i-a răspuns steaua cea mare făcând cu mâna unei fetițe de pe pământ care o privea prin telescop.

Steaua cea mică a realizat că nimic nu putea să-i schimbe valoarea. Era o stea. Doar pentru că nu strălucea atât de intens precum mama ei, luna, sau ca celelalte surori ale sale, nu însemna că era fără valoare și că nimeni nu privea spre ea. Pe pământ erau mulți oameni ce-și purtau visele spre ea și mulți dintre ei îi doriseră să-i vorbească, dar ea nu prea i-a luat în seamă din cauză că mereu a crezut despre ea că nu are nimic special. Dar în acea seară a învățat că nu trebuia să lase ca nimic să-i diminueze strălucirea, indiferent de cât de puternică sau slabă ar fi fost ea. Stelele strălucesc. Nu era asta îndeajuns?

Amândouă stelele au început să plângă și lacrimi de mici stele căzătoare au luminat cerul în acea seară. Până și stelele pot plânge, însă ceea ce este cel mai frumos este faptul că până și lacrimile lor aduc beneficii viselor oamenilor. Pentru că atunci când o lacrimă de stea cade pe cer, un om de pe pământ o observă și-i spune visul. Iar lacrima stelei promite că-i va purta visul până ce el se va împlini.

P.S. Ideea acestei povești mi-a venit aseară în timp ce priveam două stele de pe cer care erau diferite în intensitatea cu care luminau. Mi-am dat seama că mereu am căutat pe cer stelele mai strălucitoare și le-am neglijat pe cele mai micuțe. Așa că am reușit să scriu această povestioară.

Imagine: tumblr


2 comentarii:

  1. Foarte dragut :)
    Mi-am amintit de un videoclip, care cre cred ca o sa-ti placa: La Luna
    https://www.youtube.com/watch?v=1NsKokhM4EY

    RăspundețiȘtergere
  2. Este foarte frumoasa povestea

    RăspundețiȘtergere