Pagini

luni, 14 iulie 2014

Se mai poate reînvia o prietenie?

În viața mea nu am avut mulți prieteni. Obișnuiam să fiu o persoană mai singuratică și nu mi-a plăcut niciodată să fiu cineva popular, cineva pe care să o cunoască mulți oameni și despre viața căreia să auzi detalii subtile. Am încercat să am prieteni adevărați, alături de care să-mi construiesc amintiri și de care să îmi pot aminti cu drag, nu prieteni superficiali care par interesați de tine, dar care mai târziu nu te vor mai saluta când vei trece pe lângă ei sau care te vor vorbi altora de rău. Am văzut multe persoane cu mulți așa ziși prieteni. Ei sunt mereu în centrul atenției tuturora, par că viața le oferă cel mai larg zâmbet și se pricep foarte bine să-și laude unul altuia calitățile în locurile în care știu că lumea îi va auzi, ca să audă și ceilalți ce persoane minunate sunt ei. Niciodată nu am putut să sufăr lucrurile acestea și cred că voi rămâne așa. Prietenii din viața mea își amintesc de mine cu drag și eu la fel îmi amintesc de ei. Așa cum am zis, îi pot număra pe degetele de la o singură mână. Sunt o fire prietenoasă, nu mă înțelegeți greșit. Chiar foarte prietenoasă. Doar că.. am grijă pe cine las să intre în viața mea. Sunt oameni care se prefac și care au interese ascunse.

Prietenia este un lucru frumos în viața unui om, dar ea nu ține întotdeauna până la capăt. Dar totuși, chiar dacă legăturile se pot pierde între două persoane pentru o vreme, dacă prietenia lor a fost adevărată, atunci când cei doi se vor întâlni și vor putea să vorbească unul cu celălalt ca înainte, putem fi siguri că aceea a fost o prietenie adevărată. Pentru mulți ani, am avut o prietenă foarte dragă. Obișnuiam să merg la ea în fiecare zi și aveam multe lucruri în comun. Amândurora ne plăceau animalele și ne legau lucrurile copilărești. Odată, am mers cu ea pe un deal și acolo am vorbit despre tot ce ne apăsa sufletele, eu fiind aceea care mereu asculta și care dădea un sfat. Dar ceva s-a întâmplat și legătura noastră s-a rupt pentru multă vreme. Amândouă ne-am văzut de viețile noastre și nu ne-am mai vorbit, deși nu aveam nimic una cu cealaltă. Când mă gândesc la prietena mea, simt cum mă cuprinde nostalgia. Râd de amintiri și mă rog ca ea să-și amintească de mine cu drag.

Recent, ne-am întâlnit într-un loc. Și am vorbit ca înainte. În acele clipe am știut că lucrurile deși s-au schimbat în viețile noastre, ceva a rămas la fel. Legătura frântă a prieteniei. Chiar dacă a fost tăiată, reînnodată, ea a rămas acolo. Cred că nimic nu poate distruge o prietenie care a fost adevărată și cred că mereu ne amintim cu drag de vechii prieteni. Bineînțeles, există și finaluri triste în care ”prietenul” nu a fost decât un trădător. Eu le numesc prietenii pe interes. 
Dar eu pot să spun despre prieteniile din viața mea că au fost adevărate, chiar dacă legătura s-a mai rupt printre anii ce au trecut. Întotdeauna îmi amintesc cu drag de vechii prieteni, de cei cu care am împărtășit amintiri de neuitat și așa mi-aș dori să rămână lucrurile. Nu să înghit un nod în gât când mă gândesc la un prieten vechi, ci să zâmbesc și să îmi doresc să-l mai văd încă o dată ca să mai putem vorbi ca atunci. 

Dacă îți este dor de un vechi prieten, trimite-i un mesaj sau sună-l și spune-i asta. Nu ezita și nu lăsa ca vremea să treacă peste acea prietenie, ci lasă ca acel dor după acea persoană să te cuprindă într-un asemenea mod încât să te facă să mergi la ea și să-i spui: ”Unde ai fost, vechiul meu prieten?”. Și nu uita să reînviați împreună amintirile. :)

Imagine: Pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu