Pagini

vineri, 9 ianuarie 2015

Un an al lacrimilor.

În urmă cu o lună am decis că ar fi mai bine dacă aș lua o pauză de scris, deoarece uneori simt că nu mai pot scrie într-un anume ritm și am nevoie de o pauză în care să-mi evaluez sentimentele și tot ce ține de viața mea. A mai trecut încă un an. Unul foarte greu pentru mine. Un an al pierderilor. Am pierdut vise, lacrimi. Dar cel mai rău, am pierdut oameni. Este foarte greu să pierzi pe cineva, să fii nevoit să privești din spatele capacului de sticlă înghețată o persoană ce ți-a vorbit, ce te-a sărutat, ce ți-a fost aproape. Parcă nu îți vine să crezi că nu vei mai putea vorbi cu acea persoană niciodată, că ea s-a dus pentru totdeauna și că va trebui să înveți să trăiești fără ea. A fost anul în care pașii m-au purtat mai mult ca niciodată la cimitir. A început să îmi placă cimitirul. Un loc pașnic în care numai tu vorbești, și ai strania impresie că cineva te ascultă. Adevărul este că m-am schimbat. Nu mai sunt cum am fost înainte. Dar nici nu aș mai putea fi ca înainte. Nu după toate lucrurile prin care am trecut..

În anul acesta nu mi-am propus absolut nimic. Știu că fiecare dintre noi ne începem anul cu anumite aspirații și planuri pe care sperăm să ni le împlinim în aceste 12 luni, dar eu nu am niciun plan. Am spus că anul acesta să fie anul lui Dumnezeu. Că nu mai vreau să fiu dezamăgită, nu mai vreau să cred prea mult că ziua de mâine ar putea fi una bună, pentru că persoanele pe care le-am pierdut, le-am pierdut tocmai în momente în care eu râdeam. Și am aflat că în mijlocul râsului inima poate sfârși în necaz. Îmi e teama de fiecare dată când primesc un telefon sau un mesaj, ca nu cumva să fie un anunț că a mai murit cineva la care am ținut. Mi-e tare teamă de asta.
Nu am nimic. Numai clipa pe care o trăiesc acum.

Nu știu cum va fi anul acesta pentru mine. Poate voi fi mai fericită. Poate nu voi pierde oameni, ci voi câștiga persoane speciale. Poate... sau poate nu. Momentan e încă frig în sufletul meu și teama pândește dintr-un colț ascuns, pregătită să mă atace oricând. Totuși, începutul acestui an a fost unul frumos pentru mine, deoarece am întâlnit o persoană specială alături de care am petrecut momente minunate împreună. Poate, la urma urmei, 2015 va fi un an mai blând cu mine..


3 comentarii:

  1. Ma bucur Milena ca ai reinceput sa ne scrii! Anul lacrimilor a trecut...e vremea bucuriei si veselie. Daca privesti in Biblie, Dumnezeu e Cel care a ingaduit anumite lucruri in viata oamenilor tocmai ca acestia sa invete ceva. Tu ai spus ca nu mai esti aceeasi...Asadar, porneste in Noul an cu credinta si optimism caci nu poti sti ce aduce o zi. Stiu ca nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi, pentru ca nu stiu ce e in inima ta, dar Dumnezeu stie mai bine. Nu pot sa-ti spun decat increde-te in Domnul si fii condeiul Lui pentru inimile celor care au nevoie! Un an nou binecuvantat de Domnul! Catalin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, îți doresc și ție un an binecuvântat! :)

      Ștergere
  2. Bine spus:Am spus că anul acesta să fie anul lui Dumnezeu.
    Dumnezeu sa te binecuvinteze!

    RăspundețiȘtergere