Pagini

luni, 2 martie 2015

Anotimpul în care inima mi se vindecă. Încet și sigur.

Încet, dar cu pași siguri simt cum inima mi se vindecă. Cum rănile ce altădată îmi provocau dureri și puroiau, se cicatrizează acum. Încet și sigur. Durerea este încă prezentă acolo și de fiecare dată când îmi trec cu finețe degetele peste urmele rănilor, îmi reamintesc tot. Fiecare pierdere. Fiecare dezamăgire. Și încă nu pot uita ziua când mi s-au spulberat visele ca și cum niciodată nu ar fi fost acolo. Dar acum, după multă vreme în care m-am închis în mine și în care m-am izolat de oamenii care țineau la mine a venit anotimpul vindecării. În decursul a treisprezece luni viața mi s-a schimbat în moduri în care nu m-am gândit. Eu m-am schimbat. Gândirea mea nu mai este aceeași. Inima la fel. Credeam cu tărie în anumite lucruri. Dar acum nu mai cred în ele. Acum am văzut că anumite lucruri le-am judecat greșit, că modul în care priveam un lucru era poate eronat. Și eram atât de încăpățânată, că nu auzeam când cineva îmi spunea că poate greșesc.

Am descoperit că mi-am impus prea multe limite, că am fost fata aceea care își punea singură bețe în roate. Dar acum le-am îndepărtat din calea mea și mă simt liberă. Mă simt bine. Dacă până acum nu mă vedeam făcând un anumit lucru, vorbind cu cineva care dorea să-mi vorbească... acum, ei bine, m-am schimbat. Cred că unele lecții nu le învățăm numai prin suferință și că Dumnezeu ne corectează obiceiurile atunci când ne coboară în locul în care nu credeam niciodată că vom ajunge. Poate că m-am schimbat. Pentru unii în bine, pentru alții în rău. Am renunțat la multe idei. Acum sunt bine și simt că sunt pe calea cea bună.

Viața nu a fost așa cum mi-am imaginat-o eu. Nu aș fi planificat să mi se întâmple atâtea lucruri rele, toate în decursul unui an. Probabil că eu le-aș fi plănuit să se întâmple în decursul a mai multor ani, nu toate în câteva luni!! Dar Dumnezeu știe de ce a îngăduit ca toate astea să mi se întâmple și Îi mulțumesc pentru asta. Cu toate că nu am putut controla furtunile care au venit peste mine, am putut controla efectele lor asupra mea. Bine, au fost și momente în care nu le-am putut controla. Este nevoie de timp pentru vindecare. Și eu nu prea am avut parte de prea mult timp. Dar acum inima mea trece prin anotimpul vindecării. Și asta mă face să am speranță.

Imagine: pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu