Pagini

vineri, 15 mai 2015

Am avut o iubire secretă.

Înșelată. De atâtea ori am fost. De mai multe ori eu am fost cea care s-a auto-înșelat, cea care și-a permis să viseze și să traverseze pe un drum trasat printre nori. Am crezut că nu voi cădea niciodată de pe piedestalul pe care m-am urcat singură, negândindu-mă la consecințe. Mi-am spus că eu sunt cea care aleg de cine mă voi lăsa rănită.. și chiar îmi plăceau alegerile mele. Mi-a plăcut să visez. Visele sunt frumoase. Dar de cele mai multe ori rămân numai vise, oricât de mult aș lupta pentru împlinirea lor. Nu pot forța pe cineva să mă iubească, nu mă pot apropia de el și să mă proștern în fața lui cerșind puțină iubire. Iubirea este nobilă. Pură. Și nu poate să-și desfășoare brațele lungi și primitoare decât în jurul a două persoane, fiindcă nu se merită să iubești în ascuns. Iubirile ascunse sunt cele despre care nu va afla nimeni niciodată nimic, și chiar dacă îți spui că e cu atât mai bine că nu știe nimeni de ea, totuși, simți cum te macină pe dinăuntru. Îți roade inima ca o molie înfometată după țesături fine și tu nu ai de ales decât să te resemnezi. Fiindcă nu ai știut să presari miros de levănțică pentru a te proteja de rănile moliilor. Ai crezut că vei fi scutit de așa ceva, dar într-o zi te-a izbit din plin. Ai văzut și ți-a plăcut. Ce mai rămânea de făcut?

Ai continuat să speri în tăcere că într-o zi vei fi remarcat de acea persoană pe care o adorai în secret, rugându-te fierbinte ca să se facă voia Lui, dar nutrind în secret ca voia ta să fie cea împlinită. Ți-ai spus că de astăzi renunți să mai crezi, că nu poți face pe cineva să te iubească. Oh, ai știut atât de bine teoria. Ai știut că nu e bine să ai o iubire secretă. Ai simțit din plin durerea neîmpărtășirii cu acea persoană a sentimentelor puternice ce îți clocoteau în piept. Dar ai sperat că mâine nu va mai fi atât de dureros. Seara te culcai cu gândul la persoana aceea și abia adormeai, dar dimineața te trezeai ca după o anestezie generală și nu mai țineai minte care ți-a fost ultimul gând ce te-a părăsit înainte să te cuprindă somnul. Pe măsură ce inima ți se trezea la viață începeai să simți iarăși acel impuls puternic, acea izbitură direct în suflet. Și te urai pentru asta. Îți reproșai că ești un prost să crezi că cineva ca el/ea s-ar uita vreodată la cineva ca tine. Asta fac iubirile secrete: te umilesc, te fac să te vezi atât de inferior. ”Cine s-ar uita la cineva ca mine? Ce am eu frumos?”

Dar într-o zi... te-ai trezit liniștit. Nu ai mai avut încercări zbuciumate de a adormi. Ai deschis ochii și ai simțit un freamăt în tine, ai găsit în inima ta pace și abia câteva minute mai târziu ți-a zburat gândul la persoana aceea. Dar nu mai simțeai nimic. Ai rămas șocat atunci. Cu o săptămână în urmă îți ascundeai lacrimile pe sub perne și astăzi nu mai rămăsese nimic din acea iubire secretă.
Și cu toate că ți-a ferecat inima și te-a umilit, te-a făcut să plângi și ți-a întors pentru o vreme îndelungată Universul peste cap... acum erai okay. O iubire neîmpărtășită este ca o floare frumoasă, pe care trebuie să o ții în apă. Când o vei scoate de acolo ea se va usca instantaneu. Și tu, fără să vrei, ai vărsat apa din vază. Și floarea s-a uscat..


Un comentariu:

  1. Experiente pe care fiecare le-am trait la un moment dat... Scrii foarte frumos. Dumnezeu sa te insoteasca pe drumul tau!

    RăspundețiȘtergere