Pagini

vineri, 12 iunie 2015

Singurătatea, prietena ce mă însoțește câteodată la plimbare.

Era o zi minunată de început de Mai și eu eram încântată de sunetul trilului păsărelelor, de mirosul îmbietor al ierbii fragede și verzi, de tot ceea ce simțeam. Ca și cum în mine se nășteau sentimente de bucurie noi, de anticipare a unor momente frumoase. Aveam toate ingredientele pentru rețeta fericirii și îmi doream foarte mult să ies să mă plimb cu cineva prin oraș, să ne bucurăm de oameni, de zbuciumul aglomerației. Așa că le-am întrebat pe prietenele mele dacă le-ar plăcea să ieșim în oraș, încercând să le transmit entuziasmul meu de a ieși în oraș. Toate mi-au dat un plictisit răspuns negativ și eu am răms dezamăgită de NU-urile lor. Dar mi-am zis că eu oricum vreau să ies, chiar dacă o voi face singură. Din nou, singurătatea îmi dădea târcoale și eu vroiam să o alung de lângă mine cât de departe puteam. Doar că uneori chiar nu ai cum să o trimiți la plimbare, fiindcă Ea este singura care dorește să te însoțească în drumul tău. Așa că... i-am acceptat invitația.

M-am îmbrăcat într-o tunică colorată, mi-am făcut bucle și am aplicat un machiaj discret. Eram frumoasă. Singurătatea mă admira din umbră și îmi șoptea cât sunt de frumoasă. Eu îi spuneam că în zadar. Ea îmi spunea că niciodată nu e ceva în zadar. Eu îi spuneam să tacă și să îmi dea pace. Pe măsură ce mă plimbam singură simțeam că ceva îmi sufoca inima și aveam impresia că sunt cea mai nefericită persoană din lume. M-am așezat pe o bancă din mijlocul unei străduțe aglomerate și mă simțeam îngreunată sufletește. Sentimentul teribil că nimeni nu dorise să mă însoțească în această plimbare mă copleșea și îmi dădeam seama că nu aveam pe nimeni aproape. Numai Singurătatea.

Sunt în viață și astfel de momente când numai Singurătatea îți este însoțitor pe drumul tău. Și ciudat că ea te însoțește uneori numai când tu nu o dorești, când îi ceri să plece și să-ți lase un om în locul ei. Dar ea rămâne lângă tine, liniștită și distinsă. Ți se strecoară în inimă fără să te întrebe dacă o primești și rămâne acolo o vreme. Dar nu pentru totdeauna. După ce te-a făcut să o accepți, pleacă. Și lasă în urma ei pe cineva... ca să îți dai seama că nu e chiar atât de rea precum o vezi tu.


2 comentarii:

  1. Uneori avem nevoie să fim singuri... dar nu prea mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cînd îl vei alege pe Isus ,nu vei mai fi niciodata singur

    RăspundețiȘtergere