Pagini

sâmbătă, 22 august 2015

La o masă cu oamenii ce-și poartă masca.

Picurii de ploaie curg grăbindu-se pe geamul proaspăt șters de praf și îl mai spală încă odată, de data asta numai cu apă. Norii sunt plumburii și sufletele oamenilor nu sunt mai ușoare. Parcă pot simți cum poverile sufletești le apasă pe umeri și când îi văd mergând pe stradă sub pelerinele lor ascunzându-se de ploaie, îi admir. Pentru că sunt frumoși. Îmi plac oamenii care poartă în ei un întreg univers de care știu numai ei și pe care încearcă să-l aducă la suprafață printr-un zâmbet sau prin felul în care se îmbracă. Am văzut atâtea suflete frumoase pe care le-am recunoscut numai după ținuta vestimentară. Le-am putut citi sinceritatea și seninătatea de pe chip era contagioasă. Mi s-a întâmplat de multe ori ca mergând pe stradă să văd o persoană care mi-a atras atenția, care emana o mireasmă sufletească deosebită și acel lucru se vedea și în ținuta ei. Sunt atâția oameni deosebiți pe lângă care trecem și pe care este nevoie să-i recunoaștem uneori numai dintr-o privire. Sunt atât de sătulă de acei oameni care se prefac pentru a se împrieteni cu cineva. De ce trebuie să fim prefăcuți între noi?

Mie nu îmi place deloc să mă prefac. Dacă chiar nu simt ceva pozitiv față de tine, nu mă voi da drept altcineva ca să fiu în preajma ta. De obicei, voi sta deoparte și voi evita superficialitatea față de tine. Cred că este mai bine să rămâi autentic, chiar dacă în felul acesta nu vei avea prea mulți prieteni și nu vei ieși în prea multe locuri cu cei pe care ”nu îi suporți, dar mai bine să te prefaci prietenul lor”. Nu! Mai bine să nu ies deloc cu ei decât să-mi pun masca pe față. Dragii mei, nu vă prefaceți. Cu toții urâm să avem pe lângă noi o persoană care doar în aparență ne este aproape, dar de îndată ce ne-am îndepărtat de ea își dă masca de pe față și o descoperim cu adevărat cine este și cât de urât arată. Oare suntem chiar atât de disperați după compania acelor oameni, încât să ajungem să ne prefacem ca să le călcăm pragul casei? Nu este mult mai bine și frumos să fii tu singur, tu și pisica ta, tu și cartea ta, tu și camera ta care are nevoie de o renovare; și să știi că ești TU însuți; decât să te plictisești în compania unor oameni în prezența cărora să fii superficial, să ai grijă ce vorbești, să nu îți dai pe față antipatia.

La un moment dat până și eu am fost pusă în situația de a mă afla la masă cu niște oameni față de care nu aveam cele mai pozitive gânduri și abia am așteptat să ajung odată acasă. Am încercat să inițiez o conversație obișnuită cu una dintre persoane și mi-a răspuns atât de superficial, iar eu încercasem să fiu naturală. Încercasem. Căci naturală nu avusesem cum să fiu când privirile lor false mă țintuiseră. În seara aceea după ce am ajuns într-un final acasă mi-am spus că e pentru ultima oară când mai las să mi se întâmple asta. A fost o seară pierdută pentru mine acea seară. Pentru că nu sunt prefăcută. Nu îmi place să mă înfig sub pielea oamenilor, ca mai târziu să-i vorbesc pe la spate.
Ție cum îți place să fii? Sau... să pari?

Imagine: pinterest

Un comentariu: