Pagini

vineri, 18 septembrie 2015

Călătoriile sufletului

Una dintre acele stări când simt nevoia de a mă ascunde mai mult în El, când mă refugiez adânc în sufletul meu și uit, cel puțin pentru o perioadă, de toate celelalte lucruri care alteori nu mă lasă liniștitiă și-n pace. Fericirea îmi vine din lucrurile mici, cum ar fi briza hainelor proaspăt spălate și întinse la uscat, sau privitul trandafirilor ce încep să înflorească după ce nu cu multă vreme în urmă i-am curățit de uscăciuni. Căci care dintre noi suntem lipsiți și de uscăciuni? Chiar după ce înflorim și împrăștiem o mireasmă fină se întâmplă să ne uscăm la fel de repede și uităm să ne mai și curățim. Așa că rămânem cu uscăciunile acelea agățate de sufletul nostru, de picioare, și ne împiedicăm în ele pentru că nu ne lasă să înaintăm frumos și drept în viață. Am ajuns la un punct în viață când simt nevoia de a mă despărți pentru o vreme de mulțime, de a căuta un drum neumblat și de a mă aventura pe el fără teamă. O vreme în care am început să mă opresc din mersul meu și să mai mângâi în drum un boboc de floare timid ce se rușinează să înflorească, să arunc firimituri din covrigul meu unei turme de porumbei ce se adună în jurul meu... o vreme în care lucrurile ce păreau lipsite de importanță devin vitale pentru mine.

Suflete, chiar nu știu pe ce pui preț. Mă întreb dacă ai învățat și tu lecța bucuriei adevărate, mulțumirea pentru lucrurile mărunte din viață și dacă la tine-n suflet chiar e pace. Sunt așa multe lucruri care te acaparează în fiecare zi, abia mai apuci uneori să mănânci. Mai are rost să întreb atunci de cele spirituale? Cum ar fi,.. când a fost ultima oară când ai îngenuncheat în fața Lui? Sau I-ai spus că-L iubești și ai trimis un zâmbet sincer spre Cer. Știu, ești ocupat. Obosit. Cu ce îți ocupi timpul și ce te obosește așa de tare? Poate că îți faci rău singur, dar trăiești cu impresia că de fapt toate merg bine. Viața poate fi grea uneori, obositoare, dureroasă. Dar în mijlocul tuturor există o speranță. Odată ce soarele apune și culorile dansează amestecându-se pe linia cerului, poți fi sigur că răul nu va dura pentru totdeauna. Că la tine-n suflet va și pace.

Ia-ți o pauză de la o zi obișnuită și fă-ți timp să cureți uscăciunile tale. Să uzi floarea sufletului tău. Să-I zâmbești lui Dumnezeu, Să fii bucuros, mulțumit. Și cu inima împăcată. Oare nu asta e cel mai bine?

Imagine: pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu