Pagini

marți, 23 ianuarie 2018

Învățând să iubesc

Uneori în viață sunt perioade când lucrurile sunt line și pot trece luni întregi fără să se întâmple nimic semnificativ, viața desfășurându-se normal și fără prea multe lucruri de zis. Alteori suntem în mijlocul unor perioade solicitante, fie ele de ordin fizic, emoțional sau spiritual. Nu știu în care perioadă te regăsești tu, dacă ești pe ape line sau dacă ai impresia că te scufunzi într-un abis și nu e nimeni în jurul tău să te ajute. Eu sunt în mijlocul unei perioade line, în care apele învolburate sunt departe de mine și eu le privesc de pe malul umezit în care se amestecă pietrișul cu nisipul fin. Astăzi, de exemplu, am ieșit la o plimbare cu soțul meu chiar pe malul râului Mureș într-un loc mai retras, unde ne-am plimbat vreme îndelungată și am inspirat aerul rece. M-a învățat cum să arunc cu piatra astfel încât să facă ”salturi” în apă, ne-am clătit mâinile mânjite de noroi de la atâta căutat după pietrele potrivite în apa rece ca gheața și am avut un timp liniștit și frumos împreună.
Îmi dau seama tot mai mult pe zi ce trece că dragostea este o lecție din care trebuie să învăț în fiecare zi câte puțin, că dragostea este un dar, dar nu un cadou pe care îl desfac și apoi îl am așa pentru totdeauna. Nu! Din contră, dragostea este un dar de care trebuie să am grijă, pe care trebuie să-l îngrijesc. Orice urmă de neglijență, răutate și indiferență afectează calitatea acestui dar.

Toată viața așteptăm să ne întâlnim sufletul pereche și unii dintre noi facem eforturi mari în ce privește pre-întâmpinarea lui(mă refer la faptul că ne punem deoparte trup și suflet pentru asta), dar adevărata aventură începe odată ce l-ai întâlnit. Abia atunci vei învăța ce înseamnă cu adevărat să pui în aplicare ceea ce credeai că e ok să faci ca să meargă relația. Când te gândești că îți vei petrece restul zilelor alături de acea persoană, trebuie să iei serios în considerare felul în care îl/o tratezi. Dragostea se clădește zilnic din gesturi mici, alteori mari. Din dorința de a căuta binelui celuilalt. Din a-ți mușca limba când știi că ceea ce ai putea spune ar răni îngrozitor persoana pe care ai tu ai ales-o să îți fie alături toată viața.

Iubesc viața ce o am acum. Îmi place să fiu căsătorită. Privesc la omul de lângă mine și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că El a știut mai bine. Mă străduiesc să fiu o soție bună, deși am slăbiciuni și mici lucruri ce trebuie corectate. Suntem fericiți unul cu celălalt și cred că asta e cel mai important. Să privești la partenerul tău de viață și să te simți fericit că face parte din viața ta, să fie cel mai bun prieten al tău. La urma urmei, e persoana cu care vei petrece cel mai mult timp din viața ta. De ce nu ți l-ai face cel mai bun prieten atunci? Căsnicia este o călătorie ce durează toată viața. Putem merge doar înainte și ține de noi dacă vrem să facem din ea o călătorie frumoasă sau una de coșmar. Tu ce fel de soț/soție ești?


Imagine: Pinterest

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu